,,Victore, Victore!\’\’

Asteptand infrigurata sa afle daca iubitul ei Marean ajunge la parnaie, Oana Mizil, os de nomenclaturista de lux, a zis o vorba mare. Partenera „care este” a lui Vanghelie i-a transmis premierului Victor Ponta un avertisment invelit in cashemirul unei aluzii duioase: „Victore, Victore! Si nimic mai mult nu spun”, a incheiat sententios Oana Mizil sibilinica si insinuanta urecheala verbala.

Femeia asta chiar are dreptate. S-ar economisi in antreul puscariilor si birourile procurorilor tone de hartie si chintale de cerneala, daca puscariabilii n-ar mai trebui sa scrie de zor denunturi si delatiuni. N-ar mai sacrifica paduri intregi ca sa-si toarne fostii parteneri de afaceri sau dusmanii de potlogarii. A fi de ajuns, poate, sa le spuna pe nume, de doua ori, asa cum a facut-o Oana Mizil, ca sa-nteleaga smecherii din sistem ca baietii ajunsi la bulau sunt doldora de informatii delicate.

Astept un procuror cu suflet de ecologist care sa dispuna ca, in locul maculaturii ilizibile de denunt, merge si un pomelnic de prenume, spuse asa, pe un ton juma sagalnic, juma amenintator.

Exemplu: „Elena, Elena!”, „Alina, Alina!”, „Dane, Dane!”, Adriene, Adriene!”, „Emile, Emile!”, „Dariuse, Dariuse!”, „Ioane, Ioane!”, „Gheorghe, Gheorghe!”.

Si, cu voia dvs,. „Traiane, Traiane!”.

Si nimic mai mult nu scriu.

 

Vifor Rotar