Dragobetele – o pseudo – sarbatoare a timpurilor noastre?
Multi dintre noi nu au auzit de aceasta sarbatoare pana “la intrarea pe piata” a Valentine-ului, mai mult sau mai putin americanizat.
Daca stam sa judecam drept, multe dintre povestile pe care le aflam aztazi despre Dragobete ne intereseaza in masura in care putem “sa-i dam peste nas” comercializatei sarbatoari “Valentine’s Day”.
Imi pare rau sa spun, dar eu cred ca Dragobetele a reinviat DATORITA sarbatorii Valentine’s Day pentru ca trebuia sa ne mandrim si noi cu ceva numai al nostru.
Cele doua sarbatori par a fi asemanatoare pentru ca au aceeasi tema, dragostea.
Stim ca de “Valentine’s day” iesim in oras cu iubitul/a, ne facem cadouri cu inimioare si cu ciocolatele in forma de inimioare, ne plimbam de mana, mergem la un film sau la un restaurant (sau fast-food ca-i mai rapid si mai ieftin!), daca se mai organizeaza si ceva petreceri cu baloane in cluburi, cu atat mai bine, si ne declaram iubire vesnica.
Eu ma intreb ce facem de Dragobete? Cati dintre noi stiu macar legenda populara? Cati dintre noi stiu sau mai respecta obiceiurile acestei sarbatori? Sunt intrebari deschise la care astept raspunsuri cat mai concrete. Pentru ca o sarbatoare exista prin faptele, actiunile, lucrurile pe care le intreprindem pentru a crea acea sarbatoare.
Eu cred, cu regret intr-o oarecare masura, ca acest obicei ramane o “pseudo- sarbatoare” care risca sa fie data uitarii pentru ca nu are o campanie de marketing. Si cand ma refer la acest gen de campanie ma gandesc la povestea spusa din tata in fiu, pastrata cu sfintenie de toti membrii familiei, respectata si, ce e cel mai important, dusa mai departe.
Asa ca inainte de a denigra un “trend”, nu prea crestin si fara prea multa profunzime, asa cum este sarbatoare Sfantului Valentin, care face parte, de fapt, din categoria “Flower Power” (adica, pace si iubire), ganditi-va daca aveti, intr-adevar, cu ce sa-l inlocuiti.
