Un om fantastic (164)
7
Berlinul arata, inca la bune ore dupa incetarea alarmei, ca un urias rug.
O multime isterica invadase gara. Femei si copii tipau, barbati luptau pentru un loc in vagoane care carau neintrerupt refugiati din Berlin spre locuri mai linistite.
Trenul era arhiplin. Chiar si in toalete oamenii se inghesuiau ca sardelele. Urcarea si coborarea se facea doar pe ferestre. Dar in vagonul de dormit se gasea loc berechet .
Patru SS-isti escortau doi civili spre vagonul de dormit al trenului rapid de Paris, imprastiind cu brutalitate femei si copii din calea lor.
Ajungand la vagon, conductorul le deschise usa.
“Domnul Lieven si domnul Lehnbach, nu?”, intreba conductorul cam nervos. Thomas confirma.
“Paturile treisprezece si paisprezece.”
Thomas privi spre desiratul sau tovaras de drum si-l invita, printr-un gest, sa urce. Barbatul care tocmai se numea Wolfgang Lehnbach, dar al carui nume real era Henry Booth, intra in compartiment. Englezul purta un costum fresco albastru. Parul castaniu il avea tuns scurt. Ochii erau deschisi la culoare, iar sprancenele stufoase.
Thomas i se adresa in engleza:
“Imi pot imagina ce se petrece in sufletul dumneavoastra, mister Booth. In locul dumneavoastra as gandi la fel. Cu toate astea – zilele urmatoare suntem nevoiti sa le petrecem impreuna.”
Locotenent-colonelul nu raspunse.
Thomas ofta si scoase din geanta de voiaj o sticla cu whisky. Umplu cele doua pahare de pe etajera lavoarului si dadu unul englezului.
“Thanks”, spuse acesta. Era pentru prima data cand Thomas il auzea vorbind. Dupa care se asternu o lunga vreme tacerea. Trenul porni.
Thomas se aseza pe patul sau. Privi spre chiuveta si spuse:
“Stiu care este misiunea dumneavoastra la Lisabona. Am banuit-o de la inceput.”
Nu primi nici acuma vreun raspuns. Osiile trosneau, rotile se invarteau .
Thomas continua:
“Stiu ca trebuie sa transmiteti o oferta de pace din partea lui Himmler. O oferta adresata englezilor si americanilor. S-a mai incercat asa ceva prin intermediul consulului general Cable din Zuerich. Himmler si-a retras atunci oferta in ultima clipa. Dar acuma va propune din nou un armistitiu si un front comun impotriva sovieticilor …”
Niciun raspuns.
Thomas continua:
“E clar ca o asemenea propunere este inacceptabila. Ar fi amoral din orice punct de vedere. Ati luptat cu sovieticii impotriva noastra. Nu va puteti trada fratii de arme.”
Se auzi vocea englezului:
“De ce imi povestiti toate astea?”
“Pentru ca in tara noastra nu traiesc numai porci.”
“Nu inteleg.”
Thomas il privi pe englez in ochi.
“Nu stiti nimic despre mine.Nu aveti niciun motiv sa va incredeti in mine. Il cunoasteti doar pe Himmler. Stiti acuma cam ce ii trece astuia prin cap. Si repet: nu traiesc NUMAI nazisti in Germania. Nu toti au invadat Rusia jubiland.”
“Nu jubiland, dar au facut-o.”
“Am atacat Rusia. E adevarat. Cu toate acestea afirm: nu exista numai lancieri salbatici in Wehrmacht. In curand veti debarca pe continent. Impreuna cu sovieticii ne veti invinge. Dar pentru sute de mii va fi o deosebire daca ajung prizonieri in Apus sau la rusi. Printre aceste sute de mii vor fi multi care nu poarta nicio vina de cele intamplate in acest razboi .”
Booth intreba:
“Deci nevinovati? N-ati strigat cumva cu totii Heil! Si l-ati lasat pe Herr Hitler sa-si faca de cap?”
“Dar starainatatea? Nu l-a lasat ea pe Herr Hitler sa-si faca de cap? Nu l-a admirat, nu i-a privit plina de uimire olimpiada, nu a stat cu mainile in san cand a inceput sa cotropeasca tarile mici? Nu a fost Herr Chamberlain la Muenchen?”
Englezul puse hotarat paharul deoparte. Stinse veioza de deasupra patului sau si se intoarse cu fata la perete
8
Pentru a anticipa:
In cadrul capiutularii neconditionate li s-a ordonat de catre aliati tuturor unitatilor Wehrmacht, intre 8 si 9 mai 1945, ca, la miezul noptii, sa inceteze orice miscare de trupe si sa se predea la locul in care se aflau in acel moment. Astazi este stabilit istoriceste faptul ca toti comandantii de armate anglo-americani, precum si ofiterii lor, mai cu seama maresalul Bernard LViscount Montgomery, au permis tacit, multe ore dupa miezul noptii de 8 mai 1945, deplasarea trupelor germane spre vest. Mii de soldati germani de pe Elba, din Mecklenburg, din Turingia, au scapat astfel de prizonierat sovietic. Din Statul Major al maresalului Montgomery facea parte si locotenent-colonelul Henry Booth .
(va urma
Dan Bota
