Sfantul Ilie sau miezul verii
Sfantul Ilie, sau, dupa cum consemneaza calendarul popular, Santilie, este una dintre cele mai importante sarbatori ale lunii iulie.
In miez de vara, aceasta zi era dedicata initial unui zeu solar, peste care s-a suprapus apoi o sarbatoare crestina, cea a Sfantului Prooroc Ilie.
Ca si zeul solar, in viziunea populara Santilie se plimba intr-un car tras de cai inaripati, luminand cerul cu fulgerele si sagetile sale de foc.
In traditia romaneasca, acest sfant este asociat cu ploaia. El este stapanul norilor, al fulgerelor, trasnetelor si tunetelor, pe care le foloseste ca sa trasneasca dracii sau atunci cand e suparat pe oameni pentru ca si-a pierdut cojocul.
La fel ca in toate sarbatorile populare importante, oamenii nu ar trebui sa lucreze.
Este bine ca in vreme de furtuna, ferestrele si usile caselor sa nu fie lasate deschise, ca sa nu se poata strecura vreo spurcaciune de drac inauntru si casa sa fie trasnita. Dracul trage mai mult la carpen, de aceea e bine sa nu ai la casa acest lemn, ori sa te adapostesti sub carpen. In vreme de furtuna, este bine sa stai la luminisuri si mai bine sa te ploua, caci la adaposturi toti dracii trag. Trebuie sa-ti faci cruce des, caci Dumnezeu i-a zis lui Ilie, cand i-a dat biciul in mana: „Ilie, in toate sa dai, dar in cruce noua sa nu dai!”
La revarsatul zorilor, se culegeau ierburi de leac, care se duceau apoi acasa si se puneau la uscat la umbra, pe prispa sau in camara. Se culegeau si alte plante, considerate bune pentru vraji si farmece; odata uscate, acestea erau stropite cu sangele unui cocor, taiat chiar deasupra lor. Astfel „menite”, prin sacrificiu, plantele puteau fi folosite de vrajitoare.
S.M.
