Un om fantastic (211)
11.
De usa era fixata o placuta de alama. Pe ea scria: EMIL ROBERT GOLDFUSS.
Usa se afla la ultimul etaj al imensului bloc cu apartamente de inchiriat de pe Fulton Street 252. In fata ei se postasera, in ziua de 21 iunie 1957, la orele 19,06, doi barbati. Unul dintre ei scoase un pistol din tocul de la piept si il arma. Celalalt scoase din buzunar un ceas cu repetitie, de moda veche.
Thomas Lieven spuse:
“Curios, este abia sapte si mie mi-e foame.”
Dupa care agentul FBI batu la usa, se dadu intr-o parte si ridica pistolul …
Usa se deschise. In cadrul ei aparu un barbat desirat, imbracat intr-un halat de pictor si cu o paleta de culori in mana. Zambi cuceritor, radiind simpatie si inteligenta. Observend pistolul, intreba:
“Ce-i cu asta, domnul meu? O gluma? O reclama? Un cadou?”
“Mister Goldfuss, sau Mark, sau Collins, sau cum vreti sa va mai numiti – sunteti arestat”, i se adresa agentul.
“Cine ma aresteaza?”
“FBI-ul.”
Pictorul spuse prietenos:
“Nu ma puteti aresta, domnul meu. Nu am comis nicio fapta condamnabila, iar dumneavoastra nu aveti mandat de arestare.”
“Ba da, ba da, mister Goldfuss, avem”, contra Thomas si se apropie.
Si el zambea cuceritor.
“Cine sunteti dumneavoastra?”
“Un prieten de-al casei. Al casei FBI, vreau sa spun. Vedeti, mister Goldfuss, pentru dumneavoastra era pregatit de mai multa vreme un asemenea mandat. Ne lipsea doar un frumuselmotiv ca sa-l punem in aplicare. Ieri am gasit unul al naibii de frumusel, un certificat de nastere fals …”
De la etajul inferior aparura doi barbati, alti doi din pod.
“I-am adus pe acesti prieteni cu noi pentru ca stim ca nu sunteti numai un sarmant falsificator de certificate de nastere.”
“Si, oare, ce-oi mai fi?”
“Sunteti poate cel mai bun agent pe care l-au avut vreodata sovieticii. Si eu nu exagerez niciodata cu complimentele”, zambi Thomas Lieven.
Mister Goldfuss raspunse zambetului. Cei doi domni se privira in tacere. Amandoi rezistara privirii celuilalt…
Incepuperchezitia. Oamenii FBI-ului gasira certificatul de nastere pe numele Martin Collins, acte pe numele Goldfuss, 3545 dolari pesin, un bilet de vapor cu destinatia Europa, datat 1 iulie 1957, pe numele Collins, si un puternic emitator pe unde scurte de tip ‘Hallicrafter’ asezat la vedere, intre doua tablouri.
Oamenii FBI-ului ii ajutara domnului Goldfuss sa-si impacheteze cateva nimicuri strict necesare intr-o valijoara. Thomas observa cum mister Goldfuss arunca intr-un cos de gunoi cateva batiste din hartie, evident folosite. Thomas le lua din cosul de gunoi. Mister Gpldfuss se facu galben ca ceara. Thomas despaturi cu grija batistele. Pe ele se zareau niste punctulete negre ca murdaria lasata de muste.
“Hm”, facu Thomas.
Cei douazeci de ani in care fusese scolit de diferitele servicii secrete, ani in care viata ii fusese de nenumarate ori pusa in primejdie, il invatasera sa fie foarte suspicios. Asta aici nu era murdarie de muste …
La doua zile dupa aceasta retinere, America avu parte de o mare senzatie. Fusese capturat cel mai periculos agent sovietic al tuturor timpurilor. Microfilmele ascunse in batistele din hartie divulgara complicatele coduri pe care le folosea Goldfuss, numele sau adevarat, povestea sa adevarata.
Purta gradul de colonel al Serviciului Secret Sovietic si reusise timp de zece ani sa spioneze prin Statele Unite nederanjat si nebanuit de nimeni. In realitate se numea Rudolf Ivanovici Abel.
Telexurile ticaira in seara zilei de 23 iunie 1957 prin redactiile ziarelor de pe cinci continente vestea arestarii si importanta ei. Actiunile colonelului Rudolf Ivanovici Abel si roadele lor facura si in urmatoarele zile si saptamani valva prin publicarea lor pe prima pagina. Cititorii aflau astfel multe despre el, dar pe departe nu totul. De pilda nu aflara niciodata nimic despre acel dejun la care luara parte un domn bine dispus si doi domnifoarte gravi. Acest dejun avu loc pe 17 august 1957, intr-o locuinta situata intr-un d?cor idilic si impadurit aflat in statul Maryland …
“Domnii mei, ce este cu fetele astea de inmosmantare?”, intreba Thomas Lieven vesel.
Se uita la Edgar Hoover, seful FBI. Se uita la James B.Donovan, un tip bine bronzat, la vreo 40 de ani, cu parul complet alb. Donovan fusese numitaparatorul din oficiu al superspionului Abel in procesul ce urma sa inceapa in curand.
Meniu Maryland, 17 august 1957
Rinichi de vitel in sampanie
Salau impanat
Ananas cu piscoturi
Rinichii in sampanie , preparati de Thomas Lieven, ametesc pana si pe granguri.
RINICHI DE VITEL IN SAMPANIE: Rinichii curatati de pielita si spalati bine se taie in cubulete si se prajesc trei minute in unt incins, sarand si piperand. Se toarna un paharel de coniac, se da foc si se stinge cu sampanie, Se adauga 100 grame sampinione taiate marunt si inabusite in unt si o lingura de patrunjel verde tocat marunt. Se incalzeste totul fara a da in clocot. Se serveste in tarte din aluat fara zahar.
SALAU IMPANAT: Pestele curatat se freaca cu sare si piper si se lasa sa stea o ora. Se tamponeaza bine cu o carpa uscata si curata. Se impaneaza pe ambele parti cu slanina si se pune intr-o forma rezistenta la foc, cu spatele in sus. Se stropeste cu unt stropit. Se da la cuptorul incins. Se tine cam o jumatate de ora fara sa se intoarca si ungandu-l intr-una cu sosul din tava. Treptat se adauga smantana si o lingurita de fecula de porumb. Se serveste in forma.
ANANAS CU PISCOTURI iNTR-UN CASTRON DE STICLA CEVA MAI LARG SE PUN PISCOTURI PANA APROAPE DE MARGINE. Se imbiba bine cu suc de ananas si se acopera cu frisca. Se orneaza cu bucatele de ananas si cirese din compot. Se serveste de la frigider.
(Va urma)
Dan Bota
