Lacrimile olimpice
La marea desfasurare de forte prilejuita de festivitatile de deschidere a Olimpiadei de la Bei-Jing, a participat care cu ce-a avut: unii cu cercurile olimpice, altii cu flacara olimpica, altii cu lacrimile olimpice. Presedintele nostru a lacrimat iar ca o baba nostalgica dupa balurile din tinerete. De data aceasta, emotiile i s-au prelins pe obraji nu ca “Adio, Stolo draga” (a propos, au trecut 4 ani si Stolo e bine mersi), nu ca a vazut insirate craniile victimelor holocaustului, ci pentru ca urarile facute sportivilor nostri l-au coplesit si l-au flescait pe Base.
„Tinem pumnii cu totii sportivilor romani. Nu conteaza neaparat medaliile, conteaza locurile 1-6, aduc glorie Romaniei, conteaza lupta. Nimic nu e mai inaltator decat un sportiv epuizat, dar fericit, invingator. Aici, Romania este in competitie cu lumea. Sustinatorul cel mai important al vostru, al sportivilor, este poporul roman”, si-a rostit presedintele jelania. Nu zic ca n-o fi emotionant sa pui piciorul in Bei-Jing (vorba cuiva, dupa ce te-ai obisnuit cu Bei-Whisky), dar sa-ti bocesti echipa de sportivi care va incerca sa aduca glorie Romaniei, mi se pare ciudat. Oamenii aia nu presteaza la esafod, ghilotona ori scaun electric, ei se infrunta la barna, la paralele, la alergari, la tir, etc. si n-am auzit ca asta ar fi atat de trist incat sa faci paguba in pachetul cu batiste. Cum nu cred ca de la cercurile olimpice i se trage lui Basescu accesul de plans, tind sa cred ca presedintele nostru are sesiuni ordinare de plans din patru in patru ani, in perioadele electorale si sesiuni extraordinare, la muzeu ori la Ziua Marinei. Acum bocitul era o actiune de impresionat electoratul, care, duios, isi va indrepta preferinta electorala spre PD-L. Dar cand candideaza pe listele partidului Mitica de la Liga, lacrimile nu-si au rostul. Un hohot de ras e mai potrivit!
Bianca Sorescu
