Tiganii si fructele de padure
Stimatii cititori care mi-au urmarit scrisurile stiu ca nu prea iubesc aceasta etnie si in dese randuri i-am combatut obiceiurile.
Dar dreptul la viata il are fiecare atunci cand vrea sa-si castige existenta prin munca.
Asa si cu tiganii care vor sa scoata un ban vanzand fructe de padure de sezon prin pietele agroalimentare brasovene.
Este drept,exista centre de colectare a fructelor de padure, insa acestea, in rapacitatea lor, isi bat joc,in ce priveste pretul oferit, de „somalezi”, asa incat acestora nu le ramane mai numic dupa o munca istovitoare la cules de zmeura, mure sau afine.
De aceea tigancile vin prin pietele orasului, sau chiar printre blocuri, cu ce au reusit sa stranga ceilalti membri ai familiei cu o zi inainte de prin locuri de multe ori greu accesibile si pline de pericole – ursi, lupi si alte asemenea surprize.
Dar, cand ajung prin pietele agroalimentare, dau peste vajnici aparatori ai legii si ordinii publice, sub forma de politisti comunitarri, care sunt pusi de reprezentantii administratiei pietelor sa-i izgoneasca – in cel mai bun caz – pe acesti tigani din locul in care se comercializeaza, normal, zarzavaturi si fructe.
Motivul? Nu au certificate de producator si alte asemenea hartoage care sa-I indrituiasca a vinde in locuri special amenajate pentru comert agroalimentar rodul unei munci nu prea usoare.
Daca nu sunt de acord cu cersitul si cu furtul pe care il practica unii etnici „maronii”, nu inteleg de ce nu sunt lasati sa-si castige un ban ciinstit.
Adica ce,astia sunt evazionisti fiscali cu mari gauri practicate bugetului statului roman, asta pentru ca umbla sa vanda,cateva zile la rand,doua cosuri sau trei galeti cu mure sau afine, iar cei care uita sa-si plateasca dari de milioane au voie sa stea, bine mersi, prin palatele lor facute pe spinarea noastra,fara sa fie deranjati,ca sunt barosani cu jeep si mananca icre negre si alte rahaturi cu lingura mare.
De data aceasta afirm:lasati-i pe tigani in pace.
Dan Bota