Statistica trista
Un studiu al Institutului National de Medicina Legala „Mina Minovici” arata ca aproape 80% dintre sinucigasii „nostri”,adica din Romania,sunt barbati. Iar majoritatea acestora dispun de un coeficient de inteligenta peste medie.
Cea mai des intalnita metoda de a ajunge printre ingerasi in regim de urgenta si inainte de sorocul natural este spanzurarea. Doar 9,31% aleg intoxicarea voluntara (mai ales cu medicamente inghitite cu pumnul), 2,54% prefera inecul si tot acelasi procentaj se arunca de la etaj.
Psihologii pun acest procentaj de sinucideri masculine pe seama deficitului de serotonina manifestat la barbati,aceasta substanta fiind cea care asigura echilibrul la nivelul creierului.
Ca aceasta poate fi una din cauze nu trebuie contestat.Dar eu,simplu privitor al lumii si doar trecator prin ea, zaresc si alte cauze.
Si in prezent,ca si in trecut si,probabil,inca o vreme in viitor,barbatul este privit nu numai ca un stalp al familiei,baza societatii,ci a insasi societatii in sine,dovada prezenta masiva si nu intotdeauna justificata a barbatilor in functii de conducere,la orice nivel. Iar constiinta, oricat de putina si ascunsa,tot incepe sa racaie,macar in clipe de repaos sau somn.Si in actualul context al capitalismului feroce domnind in societatea romaneasca,obligatiile carand din greu dupa ele pretentii nu intotdeauna fondate, se intampla destul de dese rateuri prin neindeplinirea unor obiective propuse – ca asa are vecinul sau mai stiu eu cine si nevasta ma bate la cap sa avem si noi,si alte asemenea – rateuri care incep sa duca la disperare tot mai mare,la despartiri de familie prin alcool sau plecari la munca in strainatate,la alte multe gesturi, in mod normal, de neinteles pentru un privitor dinafara.”Saracul,ce baiat bun era!”,zic deobicei vecinii,rudele, cunoscutii,in asemenea cazuri.Da,pentru ca omul era un tip linistit,respectuos,respectand normele de civilizatie,tragand tare la serviciu si cazand acasa, de multe ori, ca bobocul, cu nasul in farfuria cinei, si neputand multumi familia prin prezenta.
Se intelege ca mai sunt si alte numeroase cauze pe care nu le mai insir acuma, caci sunt prea cunoscute prin mediatizare, cu intrebari puse de reprezentantii mass-media, dar fara raspuns.
In principal vinovatul este apriga societate de consum in care ne-am pomenit peste noapte si faptul ca mai exista destui care nu vor sa invete sa se intinda cat le este plapuma, astfel ca le ies ori picioarele ,ori capul, cu bust cu tot, afara. Astfel li se face frig, iar daca inghetul cuprinde mintea,nu mai sunt de mirare apropierea disperarii si a dezechilibrului. Si este mai usoara sinuciderea, mai ales cand persoana se simte singura si parasita, prin nerealizari, de cei apropiati, decat gasirea cailor de iesire din impas.
Tot statisticile arata cresterea numarului de sinucideri din tzara,iar cei abilitati se framanta de zor cu rezultatul apei batute in piua. Nu ar fi mult mai simplu sa se aloce bani pentru infiintarea unor mai numeroase centre de consultare si indrumare psihologica? Pentru multi, cele actualmente fiintand si fiind in mare majoritate particulare nu permit orcui accesul.
S-ar putea ca astfel multe vieti sa fie salvate.
Dan Bota
