Mult zgomot pentru (mai) nimic
Cam asa se poate defini tambalaul care se tot face in jurul cazului minorei sifilitice si cu SIDA si proaspata mama la doar 14 ani. Nu poti deschide un ziar local fara sa nu dai de titluri ca de sfarsitul lumii si continuari cu apa batuta in piua declaratiilor diferitelor personalitati – oare nu ar fi mai bine spus: personaje? – in legatura cu acest caz, strigandu-si catre ceruri dorul si dorinta de a face cate ceva pentru bietul copilas nevinovat (acesta este singurul lucru adevarat in toata tarasenia!), pentru biata mama minora, cazuta atat de timpuriu in valtorile mocirloase ale vietii, pentru bietii parinti ai bietei fete, pentru biata societate in care suntem obligati sa traim – oare nu noi ne-am facut-o? – dar uite ca iadul legilor nu le permit acestor (i)responsabili sa iasa din cuibul comodului „dolce far niente” si sa puna,printr-o masura hotarata si umana, punctul pe i, si nu pe igrec.
Si uite cum problema este pasata de la o institutie la alta, prin reprezentantii ei descrisi mai sus,iar pustoaica-mama, betiva si bolnava – trupeste si sufleteste – continua sa-si faca de cap si sa imbolnaveasca amatori de descarcari fara batai de cap.
Intamplarea nu este unicat,cel putin in ce priveste activitatea sexuala pentru profit material si la asemenea varsta. Iar aceasta activitate prin boscheti sau magazii parasite nu poate decat imbolnavi. Psihic si,mai ales, fizic.Daca peste socul psihic minora a trecut de mult – dovada nepasarea ei fata de propriul trup – urmarea celui fizic este imprevizibila,prin insasi boala de care sufera si cu care infecteaza (oare din razbunare,din disperare?) pe altii si altii si altii, atata vreme cat se mai afla in libertate si fara vreun tratament cum scrie la carte.
Este de mirare cum acest pericol social nu a fost inca retinut de autoritati si inchis in regim de detentie, undeva de unde sa nu mai scape asa de usor cum o face de prin spitale sau centre pentru minori. In acest caz – repet,nu este unicat,nici in zona Brasov si, mai ales, in tara – nu-si mai au loc povestile cu drepturile omului, ale minorului etc., ci trebuie intervenit cu mana forte, cel putin in prima faza,dupa care se poate trece si la duhul blandetii si consilieri psihologice. Caci nu este permis, intr-o societate care se vrea in secolul douazeci si unu, ca un asemenea exemplar uman sa umble slobod prin lume in starea in care se afla si fara ca societatea sa ia masuri drastice, in primul rand pentru a se pazi pe ea insasi, nu atat de faptul prostitutiei, ci de bolile incurabile pe care aceasta activitate, sub forma necontrolata, le imprastie printre noi.
Dan Bota
