Anul Nou in traditia populara

Pentru cel mai important moment, trecerea in noul an, pregatirile se reiau. In saptamana dintre Craciun si Anul Nou, in toate satele cetele de flacai se prepara pentru „urat”, sistem complex de datini si obiceiuri. Pe inserat, in ajunul anului sunt asteptati sa apara „Ursul”, „Capra”, „Bunghierii”, „Caiutii”, „Malanca”, „Jienii”, „Mascatii” etc.
Faptul ca aceste obiceiuri se practica la cumpana dintre ani este justificat de simbolistica zilei de 31 decembrie care in gandirea populara reprezinta data mortii dar si a renasterii ordinii cosmice.
Structura ceremoniala a obiceiului este in acelasi timp plina de forta si vitalitate. Muzica si dansul remarcabile prin virtuozitate si dinamism, mastile pline de expresivitate, alcatuiesc un spectacol unic.
In diferite zone ale tarii, costumatia, interpretarea pot fi diferite, dar obiceiul este in esenta acelasi. Daca acest fel de manifestare ne duce cu gandul la arhaice practici magice de alungare a maleficului, „Plugusorul”, alt obicei, este strans legat de mitul fertilitatii.
Vorbe frumoase, de prosperitate si belsug sunt adresate de cetele care vin cu „Plugusorul”, fiecarei gospodarii. Ca o incantatie magica, textul urarii se transmite din tata in fiu si nu exista roman sa nu-l cunoasca.

Tot ajunul anului nou prilejuieste practicarea anumitor acte misterioase, care incearca sa prospecteze viitorul. Iata unul dintre obiceiuri: „Vergelul”. Este un prilej de sarbatoare la care participa mai ales tinerii necasatoriti si parintii acestora. Cei care fac „Vergelul” doresc sa afle ce le rezerva noul an, mai ales daca si cu cine se vor casatori. In casa unei gazde, anuntati din vreme de „colceri” sau „chiematori” se aduna toti cei interesati. Intr-un cazanel cu apa, cei ce doresc sa-si cunoasca viitorul arunca un obiect personal (inel, margea, pieptene, ban, cutit etc.).
Personajul cel mai de seama este „Vergelatorul”. El urmeaza sa „prooroceasca viitorul”, sa-si potriveasca vorbele si sa starneasca hazul… Ajutandu-se de doua vergele de la razboiul de tesut, acesta bate in marginea cazanelului, intonand o incantatie. Obiect dupa obiect este scos din apa la cererea participantilor.
Talmacirea sensului obiectului este simpla: inel – nunta, ban – bogatie, pieptene – barbat coltos, cutit – cearta, piatra – casatorie amanata etc. Dupa ce toate raspunsurile au fost date, cu totii, tristi sau plini de speranta, se aduna in jurul cazanelului din care apa a fost inlocuita cu vin si petrecerea incepe.

Cand se apropie miezul noptii catre noul an, taranii obisnuiesc sa prevada cum va fi vremea in anul ce vine. Se folosesc de foile unei cepe mari pe care le desprind si le aseaza in ordine, numindu-le dupa lunile anului. In fiecare din ele pun putina sare.
A doua zi, de Sfantul Vasile, cel ce dezleaga vrajile si facaturile, ei vor verifica cat lichid a lasat sarea topita in fiecare foaie. Asa vor sti (pentru ca in mod misterios cantitatile sunt diferite) daca vor avea seceta sau ploaie si in ce luna anume.

Revelionul este ultima zi a anului calendaristic.
Noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie se numea in trecut “Ingropatul Anului”, dar, cu timpul, a fost inlocuita cu denumirea de Revelion. Aceasta sarbatoare dateaza de aproximativ 4000 de ani, fiind cea mai veche dintre cele cunoscute in ziua de astazi.
Este foarte important ca de Revelion sa fii inconjurat de cei pe care ii iubesti, pentru ca te vei simti bine cu siguranta si vei patrunde in Noul An cu multa veselie si voiosie.
Exista o multime de obiceiuri si superstitii legate de aceasta zi, in special la sate. In mediul rural, acestea nu se mai pastreaza, din pacate.

Cateva obiceiuri de Revelion:
Pocnitorile si focurile de artificii de la miezul noptii simbolizeaza inlaturarea spiritelor rele.
La sate, oamenii merg cu plugusorul in Ajunul Anului Nou pentru a face urari oamenilor.
In unele zone, s-au pastrat jocul “Perinita” sau strigatul peste sat despre ce a fost bun sau rau in anul care s-a incheiat.
Un alt obicei de la miezul noptii este stingerea si aprinderea luminilor; stingerea simbolizeaza intunericul desavarsit, iar aprinderea credinta, nasterea, un nou inceput.

Share on Facebook

Tweet

Follow us