Incestul prostitutiei
Este vorba de chestia din Codul Penal care a dat peste cap oamenii plini de o moralitate artificiala, impusa de biserica ajunsa pe linia paralela cu menirea ei. Se intelege ca sub aripa neagra a clerului – oare de ce trebuie vazut Dumnezeu prin aceasta culoare a reprezentantilor sai pe pamant? – ideea a luat proportii. Ba chiar unii parand oarecum normali condamna.
Ce este de condamnat?
„Scheletele” unei gandiri normale, rupte de convenientze impuse de naiba mai stie cine, la radacini, condamna ceva ce pana acuma a fost condamnat doar pe hartie, de ochii lumii, caci in taina isi vedeau de treaba lor cei cu aceste galoane blasfemante, oficial.
Ce vor aceste „Schelete” clampanind din oasele lor ? Condamnarea, in continuare, a unui lucru ce oricum isi vede de treaba lui, cu sau fara vointa interventiei legiuitoare. Este o condamnare cu frunti inguste.
Nu va alarmati, voi motiva. Daca vreti, dupa aceea intorceti-mi spatele.
Este vorba de condamnarea scoaterii din Codul penal a pedepsirii incestului si a prostitutiei.
Voi spune: si ce daca?
Oare nu se condamna faptuitorii, prin fapta, ei insisi? Nu le vine clipa in care, uitandu-se, intr-o buna dimineata, in oglinda existentei, sa se indoaie, daca nu ii cuprinde chiar scarba fizica si morala, de fapta? Ce condamnare mai mare este aplicabila?
Daca stai sa te gandesti, fapta este comisa doar dintr-un instinct greu de inteles, cu toate ca sunt milioane de cazuri in care tatii sau mamele sunt admirati in taina mai mare sau mai mica, la o anumita vreme si in circumstante de neinteles normal, lipsind cativa centimetri pana la implinire. Biblia nu i-a pus pe unii sa o comita cu altii din aceeasi provenienta? Apoi, sa uitam de instinctul de perpetuare al speciei?
Este drept, mi-ar fi greu sa mi-l imaginez pe vecinul X, cel cu care am jucat ieri table, pompand la fiica-sa, cum la fel de greu mi-ar fi sa stiu ca madam Y, dama tzantzosa si plina de pretentii, da navala peste fii-su, dar daca astea sunt devierile lor nu vad cum, prin puscarie, le poti schimba interesul. Si cata vreme fapta lor nu-mi tulbura ciorba, de ce sa nu joc si maine table cu vecinul care tocmai se desparte cam prea tandru de fiica-sa sau sa nu discut cu vecina iubindu-si cu surplus feciorul despre ultimul zvon de scumpiri?
La ce ar folosi condamnarea fizica?
Nu ajunge una morala? Nu ar fi mai eficienta si reparatorie?
Iar condamnarea prostitutiei este onania de dupa tomberon a mentalitatii bufonice cu prezervativ de refulare in educatie sanatoasa, liber spirituala.
Si aici, daca vrea cineva sa o faca, tot o comite. Si eu m-am prostituat, daca vreti sa o numiti asa, pe vremea studentiei, ca-mi era foame. Oare este de vina cel ce o face sau cel ce provoaca nevoia disperata a practicii si mentinerea ei in mizeria actuala? Pe fata, „la lumina”, scoase din ungherele mizere de la „cap de pod”, canale sau din maghernitele tinute sub „sechestru” prostituatele pot face un pas spre practicare civilizata a celei mai vechi meserii de pe Tera. Daca in Europa Sec XXI, la Paris sau la Hamburg, la Amsterdam sau la Viena, se poate de ce nu si pe Dambovita in Romania aderata la UE?
Este bine sa condamnati dupa ce aprindeti o lumanare intru rugaciunea dezlegarii gandirii fara impuneri.
Cine mai arunca …piatra?
Dan Bota
