Reversul certificatului de revolutionar
In loc sa astepte sa le epureze altii randurile excesiv de ingrosate, revolutionarii patriei ar trebui sa fie primii care sa-si curete ograda de deseuri. Pentru ca gunoaie umane inteasa masiv randurile unei paturi sociale oricum controversate, subrezite de lipsa fundamentului moral care sa-i motiveze existenta. Una din replicile de carton despre Revolutia din 89 este ca la miscare a participat toata tara, fara distinctie, ca izbanda a fost a intregului popor. O fraza gaunoasa, de acord, dar tocita de uz si abuz. Cum se face atunci ca doar un numar infim dintre cei aflati in zilele acelea pe strazi sunt astazi revolutionari? De ce nu s-a acordat certificatul fiecarui cetatean al natiei, asa cum bombastic suna reclama la Revolutie? Intrebarea are si un revers aiuritor: la cum arata randurile revolutionarilor astazi si la cat de multe personaje jegoase se foiesc in decor, rezulta ca certificate s-au dat chiar prea multe. Pana sa se opreasca tiparnita lui Bebe Ivanovici si a altor stime post-decembriste de soiul asta, haite de impostori s-au vazut cu patalamaua in buzunar, acelasi in care indeasa indemnizatii si foloase necuvenite. Daca masinaria de transformat lichele in revolutionari a functionat unsa, mecanismul de deconspirare se misca infinit mai lent. CNSAS a reusit sa demaste definitiv doar 28 de falsi revolutionari, care nu doar ca n-au luptat atunci pe baricade, dar au fost dovediti informatori sau chiar fosti lucratori ai Securitatii. CNSAS a trimis insa in instanta nu mai putin de 186 de dosare ale fostilor securisti, deveniti intre timp revolutionari onorabili. In 2009, de exemplu, cel mai mare numar de securisti deconspirati in dosarele prelucrate de CNAS a provenit din randurile revolutionarilor.
Dar securistii nu sunt singurii impostori abonati la beneficiile de revolutionar. Exista, cu certitudine, indivizi strecurati in clasa privilegiatilor Revolutiei, care au profitat de conditiile cretine de acordare a certificatului fara sa fi activat neaparat in Securitate. Printre marii mutilati, ranitii si luptatorii de atunci s-au infiltrat insi dubiosi, care descalifica tagma revolutionarilor doar pozand in fotografia de grup. Scursorile astea – primii valutisti postdecembristi, infractori cercetati ulterior penal in dosare din intreg spectrul infractional – au aprins ieri lumanari pe la troite si monumente inchinate Revolutiei si au lacrimat pios alaturi de familiile indoliate. Imagini de soiul asta sunt si ele embleme ale Revolutiei, alaturi de ipostazele eroice in care s-au aflat luptatorii de atunci, dar si sute de mii, poate milioane de romani care au fost si ei in strada dar n-au gasit de cuviinta sa cerseasca certificatul de revolutionar pentru curajul lor.
Secretariatul de stat pentru problemele revolutionarilor primeste si astazi cereri de patalamale pentru bravuri, inchipuite sau nu, la Revolutie. Le respinge automat, e drept, dar solicitarile vin si acum, la 21 de ani de la consumarea faptelor. In tot acest timp, legiuitorii n-au fost in stare sa prevada obligativitatea returnarii tuturor beneficiilor incasate ilegale de impostorii dovediti. O lacuna mizerabila, in conditiile in care statul obliga un pensionar sa returneze imediat banii in plus dintr-o pensie calculata gresit.
Vifor Rotar
