Hai la focul lui Sanmedru! (I)
La incheierea ciclului, pe 27 octombrie, in unele zone ale tarii se serba o sfanta Paraschiva care, impreuna cu cea de pe data de 14 octombrie, formeaza o sarbatoare dubla numita Vinerelele. Aceste zile sunt de fapt si hotarele timpului consacrat ritualurilor specifice inceputului de an sau de anotimp pastoral cu punctul culminant de Samedru.
Povestirile in care apare Samedru tin de doua civilizatii distincte: pastorala si agrara. De cele mai multe ori Samedru este insa un cioban, nedezlipit de turma pe care o paste „intr-un mijloc de codru, necalcat de picior omenesc” si care moare la stana oilor. Intr-o poveste culeasa din zona Muscelului, Samedru se metamorfozeaza in porc, adica in stravechea reprezentare miticã a spiritului graului.
„Povestea porcului” scrisa de Ion Creanga descrie exact parcursul mitic al acestui personaj popular, Sanmedru.
Astfel, se spune ca un unchias si o matusa, neavand copii, au plecat intr-o buna zi, unul intr-o parte, celalalt in alta parte in speranta ca vor gasi un suflet pe care sa-l creasca. Mersul pe jos nu a fost in zadar pentru ca unchiasul a gasit un purcel. Cand imparatul care domnea in acea tara a dorit sa-si marite fata, niciun fecior n-a izbutit s-o ia, intrucat probele ce trebuiau sa le treaca depaseau puterile lor. Singurul care a trecut de toate incercarile, a fost purcelul uncheasului. Fãcand pe placul imparatului, purcelul se casatoreste cu fata acestuia. Noapte de noapte purcelul lepada pielea si devenea un flacau frumos, precum soarele. Dar, intr-o noapte nevasta-sa i-a aruncat pielea in jaratec. Suparat din cale afara, flacaul i-a spus ca el este Samedru si ca va pleca in lume, iar ea sa-l caute pana l-o gasi, caci numai atunci va putea naste copilul. Se zice cã l-a gasit dupã nouã ani si, de atunci au trait impreuna pana la moarte.
Pornind de la acest fapt mitologic, oamenii au intreprins tot felul de practici si obiceiuri legate de personajul mitologic Sanmedru.