Astazi, 23 decembrie 2010, Casa Sfatului implineste 590 de ani
Pe 23 decembrie 1420, breasla blanarilor si Adunarea Districtului Tarii Barsei au hotarat construirea unei camere pentru „acordarea dreptatii“. Asa a aparut mult iubita si simbolul orasului de sub Tampa: Piata Sfatului.
Vreme de sase secole, cladirea s-a extins si a trecut prin asedii, inundatii, incendii, a fost zguduita de cutremure si a fost lovita de trasnet, dar a ramas in picioare.
Desi documentul din 1420 este actul de nastere al Casei Sfatului, viitoarea primarie a Brasovului, cladirea exista cu mult inainte, ca spatiu comercial. Abia o suta de ani mai tirziu, in 1520, avem insa o descriere a interiorului, care insemna o singura camera, cu soba, patru mese cu banci si dulap pentru acte.
Tot in documentul din 1520, se spune ca turnul avea ferestre, iar in loc de geamuri, piele imbibata cu ulei. Turnul avea si un ceas, a carui reparatie a costat 3 florini. Acesta era al doilea ceas din Brasov, dupa cel de la Biserica Neagra.
In 1774, Johann Wentzel toarna un clopot nou, se cladesc coiful nou al turnului si balconul.
Incepand cu 1870, imobilul e iluminat cu gaz, iar patru ani mai tarziu, aici e instalat cintarul orasului. Intre 1901-1910 se construieste coiful actual al turnului.
Ultima modificare arhitecturala a Casei Sfatului a avut loc in anii 1909 – 1910, cand acoperisul baroc a fost inlocuit de actualul acoperis, cu tigle colorate. Din anul 1950, Casa Sfatului devine sediu al Muzeului Regional Brasov. Astazi gazduieste sectia de istorie a Muzeului Judetean.
„ Zidul turnului se termina cu un mare glob de metal, caruia i se zicea «basica Sfatului».
In tineretea mea, la parterul Sfatului erau cateva «boltite», intre care si a unui cojocar vestit pentru blanile lui si pentru carnea de miel gras ce o vindea. Mai era acolo o zarafie, in care schimbau bani cei ce plecau in Tara, o mica hala de pesti adusi de la Galati si un ascutitor de cutite cu nume cehesc. In partea spre vest era garajul pompierilor.
Paznicul Sfatului facea regulat rondul pe galeria de la mijlocul turnului, si cand zarea flacari sau fum, batea clopotul in dunga. O bataie repetata la intervale insemna «foc in Brasovechi», doua batai era Blumana, trei, Scheii, patru, Cetatea, iar cand se urmau cinci batai ardea la Stupini. Ornicul avea alta bataie decat clopotul de alarma.
O credinta veche era raspandita in Brasov: daca junilor le reuseste sa inconjure de trei ori Sfatul, ei vor fi stapanii orasului.“” (fragmente din Sextil Puscariu –
„Brasovul de altadata“)
