Sarbatoarea clopotului
Ieri, inca de dimineata, zeci si zeci de brasoveni sau turisti trecand prin orasul nostru s-au asezat la coada la mica intrare a turnului Bisericii Negre, intrare ce se afla inspre liceul „Honterus”, langa statuia marelui reformator, pentru a urca si a vedea de aproape marele clopot, auzit zilnic batand orele.
Vizitatorii au avut de urcat 168 de trepte pentru a ajunge la clopotul inalt de 1,70 metri si greu de sase tone. El a fost turnat in fata portilor orasului, inca existente pe atunci, incepand cu data de 22 noiembrie 1858, si apoi, dupa terminare, a fost adus la baza turnului cu un car special, tras de opt perechi de boi. Celor de atunci le-au trebuit trei zile ca sa-l suie la locul in care se afla si astazi, cu ajutorul unui scripete special.
La miezul zilei clopotul a fost facut sa bata timp de zece minute, umpland cu sunetul sau toata zona orasului istoric.
A urmat apoi un concert de orga, s-a interpretat muzica corala si instrumentala in ton cu momentul, s-au prezentat proiectii explicand felul in care se toarna un asemenea clopot de asemenea dimensiuni, explicandu-se si importanta lui in viata unei cetati.
Organizatorii, vazand interesul si afluenta de vizitatori, au hotarat sa repete asemenea zile de vizitare a clopotului, caci programul de ieri, intre orele 9,00 si 17,00, s-a dovedit prea scurt.
Ca fapt divers va pot povesti cum, elev la Honterus fiind, mergeam cu inca cativa colegi si chemati fiind de omul de la biserica, atunci cand trebuia sa fie tras clopotul, si ne agatam de franghii si ne trebuiau cateva minute ca sa-l aducem sa sune. Iar ca treaba sa mearga, ne agatam de acele franghii si eram saltati la cativa metri de podea, trebuind sa prinzi o anumita tehnica in asta. Mai tarziu am vazut filmul „Cocosatul de la Notre Dame”, cu regretatul Anthony Quinn, si mi-am dat seama ca, ce faceam noi, era aidoma cu scenele din film. Probabil, intre timp, s-a modernizat si punerea in miscare a clopotului.
Aceasta zi aniversara a dovedit cat potential ascuns exista inca in burgul nostru, si ar fi pacat sa nu profitam cat mai mult de el.
Dan Bota
