Istoria Halloween-ului
Originile Halloween-ului dateaza de pe vremea celtilor. Acestia care au trait in urma cu 2000 de ani in zona in care se afla acum Irlanda, Anglia si nordul Frantei. Ei sarbatoreau venirea Anului Nou pe 1 noiembrie. Aceasta zi era considerata ca fiind sfarsitul verii si al recoltelor bogate si inceputul unui nou anotimp intunecat, friguros: iarna. Celtii asociau aceasta perioada a anului cu moartea.
Ei credeau ca in noaptea dinaintea Anului Nou granita dintre lumea viilor si cea a mortilor disparea, credinta care dainuie si astazi in obiceiurile populare romanesti. In noaptea de 31 octombrie sarbatoreau festivalul Samhain.
Romanii care i-au cucerit pe celti in anul 43 d.Hr. o sarbatoreau in aceasta perioada pe Pomona, zeita fructelor si a pomilor. Simbolul acestei zeite este marul si combinarea acestui festival cu cel al celtilor explica de ce de Halloween se practica obiceiul prinderii merelor cu dintii dintr-un bol mare cu apa.
Aceasta sarbatoare era numita sarbatoare tuturor sfintilor, iar noaptea dinaintea ei (noaptea festivalului Samhain) era numita ajunul tuturor sfantilor (All Hallow Eve). De la aceasata denumire s-a ajuns la cea de Halloween.
Halloween este una din cele mai vechi sarbatori si a fost influentata de multe culturi de-a lungul timpului: de la sarbatorile romane si festivalul celtic „Samhain” la Ziua Tuturor Sfintilor din crestinism. Halloween este noaptea in care spiritele rele umbla libere si pot face „glume” celor vii. Asadar, deghizarea este avantajoasa fie pentru a le speria fie pentru a nu fi recunoscut. Oamenii se deghizau in “spirite” pentru a pacali fantomele si a scapa de vreo farsa facuta de acestea. De asemenea, oamenii lasau daruri la usile caselor lor pentru a le fi pe plac spiritelor iar astfel ele aveau grija de sufletele celor plecati.
