Depozit de faina in primaria Brasov
De cateva zile primaria Brasov a devenit depozit de faina, opt tone zacand printre dosarele Directiei de Servicii Sociale, aceasta pentru ca circa 400 de pensionari nu au venit sa-si ridice ajutoarele.
Se stie ca distribuirea acestor ajutoare a inceput de circa zece zile, insa oamenii spun ca nimeni nu i-a anuntat ca au dreptul la ajutor, unde sa mearga si cand sa se duca sa-si ia aceste ajutoare de 20 dekg. faina. Pe angajatii Primariei ii mira acest fapt (neridicarea ajutoarelor) si se tem ca nu vor mai avea loc sa se miste prin birouri.
Eu as zice ca, in loc sa pice in aceasta mirare si in stresul temerii, ar face mai bine sa puna mana pe toc si hartie si sa-i (re)anunte – daca au facut-o sau nu pana acuma – pe beneficiari de existenta fainii, ca tot nu se omoara intr-un cu munca, daca au timp de mirare si teama.
Directorul Servicii Sociale, Mariana Topoliceanu, afirma ca o parte din beneficiari a fost anuntata prin telefon. Dar un asemenea telefon poate da si un amator de farse, care vrea sa-si puna pe drumuri vreun vecin neagreat de la etajul zece, cand nu functioneaza liftul.
Este oare asa de greu de redactat niste adrese oficiale? Cand este vorba de luat cetateanului ceva biruri sau dari, in cutia sa postala ploua cu instiintari de plata, reveniri la acestea si somatii continand referiri la penalitati si alte focuri ale iadului.
Sau, daca este primarul Scripcaru atat de istet in initiative, de ce nu organizeaza transportul fainii la cei 400, dintre care multi probabil ca nu prea se pot deplasa, fiind si in varsta, cu masinile Primariei, pe care le vezi uneori in curse pe unde a intarcat mutu’ iapa? (Masinile primariei au rezervat pe numarul de inmatriculare grupul de litere PMB)
Sau de ce nu imprumuta o masina sau doua de la firma Vectra, cu al carei patron se afla in relatii intime de ajutor reciproc?
Si poate oamenii, intr-un avant de recunostinta, pomenindu-se cu pomana in prag, il cadorisesc si pe dom’ Primar de-un cozonac sau doi, cu ocazia Craciunului si al betonarii spatiilor verzi.
Dar, la modul serios, ma gandesc: nu a gasit nimeni din institutie un loc mai nimerit pentru depozitare? Caci urmeaza sa soseasca si zaharul si uleiul, si acestea, per total, in cantitati apreciabile.
Se pare insa ca este mai usor sa tai iarba si copacii oamenilor, cu frunze repartizate cainilor, decat sa ai adevarata grija de ei.
Dan Bota
