Valeriu Tabara pe aeroport
Din varful Comisiei de agricultura a Camerei Deputatilor , Valeriu Tabara a survolat suprafata de 200 de hectare pe care Consiliul Judetean a solicitat sa-i fie trecuta in proprietate din Domeniile Statului si i s-a parut prea mare pentru construirea aeroportului Brasov-Ghimbav. Cica vreo 110 hectare aflate in prezent in proprietatea Institutului Cartofului, nu s-ar justifica, spune specialistul in barabule Valeriu. Care nu este decat o noua Tabara amenajata de pedelisti in calea aeroportului, dupa ce au abuzat de o serie mai lunga de tertipuri pentru a-i trage lui Cancescu trenul de aterizare de sub picioare.
De fapt, argumentele logice si de bun simt s-au epuizat de mult in aceasta disputa care opune la Brasov Tabara lui Scripcaru si cea a lui Cancescu. O remarca recent si elegantul presedinte al Camerei de Comert si Industrie Brasov, Nicolae Tucunel, intervievat de televiziunile Cancescului despre oportunitatea aeroportului. „Piedicile sunt infantile”, zicea Tucunel, fara sa spuna mai mult.
Ca avea dreptate o dovedesc chiar si ultimele infruntari dintre opozantii si partizanii aeroportului. Valeriu Tabara tocmai a dat o proba de masurare a aeroportului cu tarlaua de cartofi.
In Camera Deputatilor s-a mai exprimat in contra aeroportului un pedelist de prin sudul portuar al tarii printr-o interventie pertinenta care se poate incadra lejer la categoria „ce-are portu’ cu aeroportu’?” E clar ca turnul de control PD-L si-a activat toti operatorii de la sol ca sa doboare orice avion cu insemnele lui Cancescu ce-ar cuteza sa decoleze de la Brasov. Videanu & Berceanu tocmai fusesera prin partile noastre intr-un desant la IAR Ghimbav; de pe urma actiunii au ramas zvonurile ca pregatesc un aeroport mai mic, in parteneriat public-privat cu Primaria Brasov, Aeroclubul si investitori, care sa incapa probabil in tarlaua fixata de Tabara.
Infantilismele curg si de partea cealalta. Cancescu insusi, exasperat ca ordonanta ce stabileste trecerea celor 200 de ha la CJ s-a intepenit in sertarele Parlamentului, se intreaba in loc de argumente cine o sa acopere gaura din bugetul CJ produsa de cheltuielile cu documentatia si alte demersuri. In calitate de vechi ordonator de credite, Cancescu trebuie ca stie ca nu cuantumul sumelor aruncate aiurea intr-o afacere (nu e neaparat cazul aeroportului) justifica derularea ei in continuare. Servantii sai, la fel de neinspirati, sprijina pe la televiziuni alocarea terenului cu argumente de genul „s-au dat atatea terenuri d’amboulea, sa dea dracu’ si pentru aeroport!”, aplicand principiul ca la un car de abuzuri deja savarsite mai merge unul mic, daca interesul local o cere.
La cum arata lucrurile, Cancescu are sanse sa urneasca lucrurile la aeroport doar daca il prinde pe Scripcaru absorbit de reabilitarile termice din municipiu. Daca nu, carotarile vor continua in registrul comic descris sumar de Tucunel. Cu Aristotel si George asezati la masa negocierilor, discutand constructiv detalii grave despre aeroport. Cum ar fi calcularea numarului maxim admis de sensuri giratorii de pe pista si concesionarea lor catre Primarie. In compensatie, Cancescu va jura ca nu-l va invita pe Scripcaru la zborul inaugural cu avionul de epoca, pe care o sa-l dezgroape el la Ghimbav cand va incepe excavarile pentru aeroport.
Vifor Rotar
