Pastele in Ardeal (5) – Stropitul
Pastele este insotit de o multime de obiceiuri si simboluri, dar cel mai cunoscut obicei la germani si maghiari, pe langa incondeiatul oualelor rosii sau a modernului iepuras, este cel al mersului cu stropitul sau udatul. Obiceiul isi are originea in perioada precrestina, ca simbol al vietii si fertilitatii, si a fost practicat de mai multe popoare germanice.
De fapt, conform credintei religioase, obiceiul a fost adoptat in amintirea faptului ca evreii i-au stropit cu apa pe adeptii lui Isus care aduceau vestea Invierii.
„In Transilvania, stropitul s-a practicat si la familile nobiliare pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, dupa care a ramas doar in mediul rural. Odata cu trecerea timpului, obiceiul s-a modernizat, iar daca in trecut se folosea apa, astazi se foloseste parfum sau apa de colonie” afirma pastoral reformat Andrei Nemes.
Baietii adunati in grupuri merg la fete acasa a doua zi de Paste, unde intreaba parintii fetelor daca primesc cu udatul, in timp ce rostesc urmatoarea poezie „Am fost intr-o padure verde, am vazut o viorea albastra, care statea sa se ofileasca. Imi dati voie sa o stropesc?”. In mediul urban din zona Hunedoarei se foloseste o varianta mai romantata: „Am auzit ca aveti o floare frumoasa, am venit s-o udam sa nu se ofileasca”. In alte zone se rosteste o alta varianta a poezie „Intr-un cos cu viorele, canta doua pasarele, casarile ciripesc, imi dati voie sa stropesc?”. Baietii stropesc fata cu parfum, dupa care sunt rasplatiti cu oua rosii, bautura si prajituri.
In alte zone din Transilvania, in ziua de sambata, baietii impodobesc brazii cu panglici colorate, iar la lasarea intunericului, tinerii se strecoara in curtile fetelor de maritat si le agata brazii la poarta. La fetele frumoase din sat vin zeci de baieti, care pun crengute la poarta. Pentru ca pandesc toata noaptea la ferestre, tinerele stiu pe cine trebuie sa rasplateasca la stropit in prima sau a doua zi de Paste.
In localitatea Trei Sate, din judetul Mures in ziua a treia de Paste, dupa ce femeile frumoase sunt stropite, vine si randul flacailor sa fie udati, spune Laszlo Varro, unul dintre localnici. „Galetile pline cu apa ii asteapta pe feciori, care sunt udati de fetele din sat. Numai daca este foarte frig afara, baietii scapa neudati”.
In zona Corundului din Harghita, mersul cu stropitul este pregatit din timp. Baietii isi aleg un conducator, care merge din casa in casa, pentru a sti daca vor fi primiti de gazde la udat. Astfel, fiecare grup isi alege trei purtatori de cuvant. Unul rosteste salutul, altul este responsabil cu urarile, scurte poezioare ale stropitului, iar ultimul cu urarea de ramas bun: „Lumea-ntreag-am colindat, dupa o fata de maritat, am gasit o mandra floare, in lume pereche n-are, nu o las sa se-ofileasca, o stropesc ca sa-nfloreasca”.
Obiceiul stropitului de Pasti a fost adus in Transilvania in perioada Evul Mediu de sasii din zona Sibiului. De aici, el s-a raspandit in toate zonele locuite de germani. Apoi, prin aculturatie, traditia a fost preluata de maghiari, iar mai tarziu s-a raspandit in toate comunitatile reformate si catolice din Ardeal. In cele din urma, el a fost adoptat si in unele zone de romani.
