Pastele in Ardeal (IV) – Joia Neagra
Joia Mare, numita si Joia Patimilor sau Joia Neagra, este ultima joi din Postul Pastelui. In credinta populara aceasta zi este termenul final cand femeile trebuie sa termine de tors canepa. In Joia Mare se fac cununi pentru fiecare persoana din familie, cununi care se arunca pe acoperis pentru a se vedea, dupa vestejirea si caderea lor, cine va muri in decursul anului. Exista credinta ca in cursul zilei de Joia Mare nu este bine sa dormi, caci cine doarme in aceasta zi va ramane lenes un an intreg. In special, daca doarme o femeie, va veni Joimarita care o va face incapabila de lucru tot anul. Joia Mare este considerata o zi binefacatoare si aparatoare a mortilor. De aceea, mortii vin in fiecare an in aceasta zi la vechile lor locuinte, unde stau pana in sambata dinainte de Rusalii. Deoarece in Joia Mare, de obicei, nu e prea cald dimineata, se fac focuri in curtea casei, pentru ca mortii sa se poata incalzi. Toate slujbele, pomenirile si parastasele care au inceput in prima sambata a Postului Mare, dureaza numai pana in Joia Mare. In unele locuri se duc la biserica bauturi si mancaruri, care se sfintesc si se dau de pomana, pentru sufletul mortilor. In alte parti se impart la biserica coliva si colaci. Joia Mare este ultima zi din Postul Mare, zi in care se pomenesc mortii. Din aceasta cauza, in unele zone se numeste si Ziua Mortilor. Inrosirea oualor de Pasti se face in Joia Mare, afirmandu-se ca ouale rosite si fierte in aceasta zi nu se strica pe tot parcursul anului, chiar mai mult, nu se vor strica niciodata. O alta traditie este nunta (maritarea) urzicilor, ceea ce inseamna inflorirea si, implicit, incetarea acestora de a mai fi bune de mancat. In decursul Saptamanii Mari sunt trei privegheri. Cea mai insemnata e in noaptea de Joia Mare, cand se citesc cele 12 evanghelii. In unele parti fetele care merg la slujba religioasa iau o sfoara si fac cate un nod dupa citirea fiecarei evanghelii. Cand se duc acasa si se culca, pun aceasta sfoara sub perna, fiind incredintate ca il vor visa pe cel care le este predestinat. Din Joia Mare pana in ziua de Pasti, nu se mai trag clopotele la biserici, ci numai se toaca. Patru lucruri sunt praznuite in Joia Mare: spalarea picioarelor apostolilor de catre Iisus Hristos, Cina cea de Taina, la care s-a instituit Taina impartasaniei (Euharistia), rugaciunea din Gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre cei ce voiau sa-l ucida. Inainte de a se aseza la masa, a spalat picioarele ucenicilor, printre care se afla si Iuda. Dupa ce a binecuvantat masa, le-a spus: "Adevar zic voua ca unul dintre voi Ma va vinde!". Tot astazi este si ziua in care gospodinele trebuie sa vopseasca ouale in rosu, urmand ca in Sambata Mare sa coaca pasca si cozonacul ce vor fi aduse la biserica in Noaptea de Inviere pentru a fi sfintite. Traditii: In Joia Mare, babele din Salcia stau la taifas cu mortii In fiecare an, in dimineata Joii Mari, locuitorii unui sat din inima Olteniei reinvie un obicei vechi de cand lumea. Oamenii din Salcia, judetul Dolj, se trezesc dis-de-dimineata, fac focuri uriase in curti, dupa care urca la cimitirul din deal pentru a aprinde si acolo un foc la care, potrivit traditiei, sufletele celor dragi, plecati din lumea aceasta, vin sa se incalzeasca. Batranele dau cu tamaie si jelesc crucile din lemn, spunand ca in aceasta zi pot sa stea de vorba cu mortii. Tot ritualul este pregatit cu atentie sporita pentru ca trebuie sa fie "musai cum le-au invatat batranii". De regula, focul este aprins de cea mai varstnica persoana din casa, in vreme ce restul membrilor familiei se strang in curte. Este momentul in care oamenii incep sa strige pe nume mortii. Daca lemnele sau cocenii trosnesc in foc, sufletul celui strigat este prezent si va sta in preajma casei pana in sambata Pastelui.
