La 20 de kilometri de Brasov
Departe de civilizatie, si totusi la doi pasi, traiesc niste oameni simpli, gospodari si cu radacini adanci si sanatoase. Nu au curent electric, si daca te duci la ei, faci o calatorie in trecut.
Caci la Holbav ajungi pe o poteca, fara masina. Putinii locuitori se descurca si asa. Isi vad de treburi, cei mai in varsta pe langa casa, cei mai tineri facand naveta la Brasov, unde practica diferite meserii.
Copiii isi fac lectiile la lumina lumanarilor, caci toamna si iarna se intuneca mai repede, iar drumul la si de la scoala le ia ceva timp. Dar asta nu-i impiedica sa caute sa invete cat mai bine, poate asa vor scapa din intuneric.
Mai greu este cu asistenta sanitara. O femeie in pragul nasterii a fost nevoita sa mearga pe jos pana la masina, care nu a avut cum ajunge la ea.
Pe locuitorii Holbavului ii cam doare in spitz de politica si de alegeri, mai ales pe cei mai in varsta, aproape rupti de lume. Au fost si sunt lasati in intuneric de cetele de politicieni care s-au perindat pe la putere, centrala sau locala. Si nici nu au cum si la ce sa asculte basmele acestora, care, odata cocotati pe ciolan, uita promisiunile facute in campanie.
Chiar, stau si ma intreb: cum de se poate trage imediat curent electric la vila de vacanta a vreunui sus-pus, ridicata in mijloc de padure, iar la acesti bieti oameni nu?
Dar uite ca acesti oameni, tinuti la lumanare si lampa cu gaz, si-au pastrat cinstea in priviri – oglinda sufletului – nu ca marea majoritate a tagmei sforarilor politici.
Si ma mai intreb: can va ajunge si la acesti oameni, traind in secolul XXI langa noi, curentul electric si cine va fi cel care le va face si un drum – macar simplu si neasfaltat, nu o autostrada – gandindu-se, din puful in care s-au scufundat, si la ei? Doar este campanie electorala si sunt si in Holbav cativa potentiali votanti!
Sau sunt prea putini si nu merita efortul, cand cartile sunt deja facute?
Dan Bota
