Campania electorala e maro. De la ciocolata
Dupa precedentul Tractorul, orice zvon despre uzine si fabrici care se imbolnavesc brusc de neproductivitate la Brasov trezesc suspiciuni imobiliare. Soarta fostei fabrici de tractoare brasovene a fost pecetluita recent de declaratiile reprezentantilor Flavus Investitii, care au intins masterplanuri de cartiere rezidentiale elegante peste siluetele hade ale vechilor hale. Tractoarele fabricate candva sub Tampa vor fi doar un aport muzeal la viitoare cvartale de blocuri de locuinte si spatii pentru birouri. Cei de la Flavus vor sa conserve, precum intr-o vitrina, turnul principal al fabricii si aleea tocita de pasii zecilor de mii de muncitori, care au venit zi de zi, timp de 80 de ani, pentru a ingheta in halele neprimitoare. Adaptata la viitorul de beton si sticla rezervat fostei uzine Tractorul, o zicala celebra ar spune ca drumul spre raiul imobiliar este pavat cu bune pavele industriale. Vestea ca Brasovul risca sa piarda si ciocolata locala in favoarea bulgarilor a aprins nu doar temeri pentru soarta angajatilor brasoveni de la Kraft Foods. La fel de consistente sunt si banuielile ca pretextul lipsei de spatiu pentru extinderi este doar glazura inselatoare de ciocolata pentru un miez imobiliar, din care ar vrea sa muste mai multe personaje locale. Primarul Brasovului isi linge si acum degetele dupa ideea de ciocolata pe care a avut-o sa invite la negocieri conducerea Kraft Foods locala. Edilul sef s-a aratat chiar dispus sa ofere un spatiu mai mare fabricii, doar-doar va putea impiedica relocarea stabilimentului in Bulgaria. Dupa ce a rumegat un week-end intreg la ambalajul gol ramas de la initiativa primariala, seful judetului jinduieste si el la ciucalata. Aristotel Cancescu a umplut la randul lui batoanele Kraft cu crema de promisiuni si oferte de spatiu. Doi consumatori de ciocolata, care n-au citit scrisul marunt al contraindicatiilor. Dar care stiu bine ca excesul de dulciuri in ziare si la televiziune poate sa dauneze la sanatate, dar lasa un gust minunat electoratului.
Desi se spune ca vestea mutarii fabricii a cazut ca un trasnet, un observator atent al evolutiei Cibo-Suchard-Kraft la Brasov ar fi putut sa banuiasca un final imobiliar. In 2005, cu ocazia implinirii a 10 de ani de la lansarea ciocolatei Poiana, patronii Kraft se laudat ca tabletele de ciocolata, puse cap la cap, depaseau Ecuatorul in lungime. Si mai explicita a fost imaginea unui turn de ciocolata, cu baza de 3 metri patrati, despre care aceiasi patroni au spus ca ar egala Everestul. Mie-mi suna foarte imobiliar-montan.
Daca n-ar fi in joc soarta angajatilor de la Kraft, agitatia electorala in jurul fabricii ar fi deopotriva o veste si o scuza excelente: aceea ca ciocolata e de vina pentru culoarea maro a campaniei.
Vifor Rotar
