Securistul nostru cel de toate librariile
Lansarea pe piata brasoveana a misterelor Vaticanului, cuprinse intre copertile a doua volume de catre scriitorul iberic Eric Frattini, trebuie ca a bucurat nespus un personaj brasovean. Daca pentru cititorii pasionati de conjuratii si intricatii politico-religioase, opurile „A cincea porunca” si „Sfanta Alianta” pot fi un festin literar, pentru insul cu pricina lansarea celor doua carti au fost un adevarat regal.
Nici nu-i de mirare. Prin specificul meseriei, omul nostru este nevoit sa frecventeze toate lansarile de carte si sa caste de plictiseala la orice reuniune literara sau agapa cu iz artistic din Brasov. Nu pierde nici cea mai modesta actiune de felul asta. Pot sa lipseasca, autorul, recenzorul, publicul, librarii toti in par. El e singurul care nu absenteaza niciodata. Misia lui e mai mare decat a celorlalti gura-casca. Are, cu siguranta, nume si prenume, dar nimeni nu i le pronunta cand isi face aparitia. Cunoscatorii isi dau discret coate si remarca sec: „au venit serviciile”.
Asa ca, la lansarea volumelor despre serviciile secrete, fie si ale Vaticanului, omul nostru cu timpan dezvoltat s-a simtit in elementul lui. Dupa ani de poezele insipide si literatura anosta fara pic de pericol pentru siguranta cetateanului, in sfarsit niste carti cu subiecte chiar din campul muncii. Scrise, pe de-asupra, de-un tip suspect, care a avut privilegiul sa rasfoiasca documente originale din arhivele Sfantului Scaun. O mie de motive sa-l urasti, sa-l descosi, sa-l tragi de limba, sa-l prinzi cu fofarlica.
Am asteptat la coada pentru autografe chiar in spatele individului. Practic, ii suflam in ceafa grosuta, la care avea atasati, desigur, perechea de ochi din dotarea serviciilor. Pana sa ajunga la autor, a dat de editorul spaniolului in Romania. L-a chestionat scurt despre autenticitatea documentelor pe care le citeaza Frattini in carte, de care el, securistul cultural local, se indoia cu scepticismul profesiei si oftica marunteilor care n-au apucat sa frunzareasca in arhive decat obisnuitele delatiuni din breasla scriitorilor.
Lui Frattini ar fi vrut cu siguranta sa-i dea lectii despre arhive secrete, dar conversatia prin traducator a pierdut din aciditatea sfaturilor. Dupa ce si-a primit autograful, a dorit ca Frattini sa-i promita in scris, tot pe pagina de garda a cartii, ca revine in martie la Brasov sa mai incaseze un perdaf despre ce-i ala un document secret si cum anume trebuie interpretat.
N-a tinut. Frattini nu i-a mai scris nimic, iritat probabil de insistenta individului. I-a fagaduit, insa, cu jumatate de gura ca va veni in martie.
– „Promis?” si-a pus securistul in valoare engleza.
– „Promis” i-a tinut spaniolul isonul.
Ma gandesc ca n-o sa dea bine in raportul catre servicii faptul ca agentul n-a reusit sa aduca o proba olografa mai acatarii. Dosarul Frattini de la Brasov va fi incomplet. Nici editorul n-o sa iasa mai bine. S-a lins pe bot de licitatia pentru cartea alba a Securitatii brasovene.
Vifor Rotar