Cum ne-a destarcat Basescu de la ugerul statului
Un presedinte american, intr-un acces de patriotism fiscal, a scornit intr-o zi celebra zicere ca n-ar trebui sa te gandesti ce poate face statul pentru tine, ci sa reflectezi mai degraba la ai facut tu pentru el. E posibil ca astfel de panseuri de resuscitare a simturilor civice ale indivizilor sociali sa fi dus Statele Unite pe culmile economice pe care sunt astazi. Sau erau ieri, ca azi nu se simt nici ele prea bine, dupa ce cateva zeci de bancheri verosi nu doar s-au gandit ce poate sa faca statul american pentru ei, ci chiar i-au cerut ritos sa-i scoata din gaurile financiare in care i-au infundat propriile masinatiuni bancare. De la acest incident a pornit, spune o versiune a vulgatei financiare mondiale, chiar criza economica extinsa intre timp in toata lumea si instalata foarte confortabil in Europa. In Romania, unde zisa criza se simte chiar la ea acasa, presedintele ajusteaza discursul patriotic american la realitatile romanesti. Chiar si la cele unguresti, de vreme Traian Basescu si-a slobozit cugetarea ieri in Covasna, cu ocazia celui de-al treilea congres al platformei udemeriste Miscarea Crestin-Democrata Maghiara. Partenerii unguri la guvernare ai pedelistilor au aflat din gura sefului statului ca alianta PDL-UDMR s-a dovedit pana acum cea mai viabila formula de guvernare a Romaniei. Traian Basescu a vorbit si despre valorile comune ale celor doua formatiuni politice, pe care le impartasesc cu marea familie crestina, populara si democrata europeana.
Dar presedintele a ajuns, inevitabil, si la criza profunda care ne macina salariile, pensiile, atentiile pentru cresterea copilului si in general tot ce incasam de la stat. Care, spune seful lui, al statului, nu mai poate sa fie responsabil pentru fiecare cetatean, asta fiind o meteahna profund comunista. Fiecare dintre noi trebuie sa ne purtam singuri de grija pentru ca statul n-o mai poate face, saracul, le-a declarat Traian Basescu celor mai viabili parteneri la guvernare pe care i-a gasit pana acum.
Hait! Statul, vasazica, dupa ce ne-a lasat cu buzele umflate si buzunarele pe janta, se derobeaza elegant de la misia de a veghea asupra cetateanului platitor. Nu-i vorba ca haitele de nemuncitori ai patriei, care trag statul de pulpana bugetului sa le arunce si lor o pomana, l-or fi stresat peste masura. L-or fi enervat si incasatorii de pensii babane in sfidarea contributivitatii, dupa cum il exaspereaza tinatorii cu orice pret de slujbe prin gaurile negre ale economiei. Dar niste milioane de amarasteni sunt in campul muncii si platesc tributuri grele, tot mai grele, statului care vrea s-o stearga pe usa din spate de la petrecerea cu populatia. Nu se face, coane statule! N-oi mai fi avand tu resursele comunismului, cum zice corect Traian Basescu, dar bagi mainile raschirate in portofele subtiri ale natiei mai adanc ca in epoca de aur.
Personal, m-as lipsi bucuros de grija statului pentru mine. Daca m-ar lasa sa traiesc, l-as lasa cu draga inima sa traiasca si el. De sarbatori, i-as ura chiar „Sa traiesti bine!”, sa vad cate luni ii ia pana sa-si dea duhul. Mai nasol este ca nu vad, pentru amarasteni, decat doua continuari la povata americana. Nu va mai ganditi ce poate face statul pentru voi, pentru ca oricum se gandeste el singur si asta se vede din fluturasii de salariu si cuponul de pensie. Si, in general, nu va mai ganditi deloc. Pentru ca atunci nu puteti sa munciti si sa-i platiti statului luxul de a nu se mai gandi la voi.
Vifor Rotar