Obiceiuri care preced Sarbatorile Craciunului (III)
Mai pe la miezul noptii, dupa ce o liniste relativa s-a instapanit peste sat, incepe colindatul celor mari – flacaii si tiganii. Acestia merg de obicei pe la casele gospodarilor de frunte, unde sunt serviti cu mancaruri si cu bautura.
Pe langa colindele obisnuite, flacaii adauga pe acelea care se potrivesc cu situatia sau cu traiul gazdei. Cel mai des se intalneste acum „Colinda fetei mari”, alteori „Colinda ciobanilor”, „Colindul cerbului” s.a.
In cazul primului dintre cele amintite, tinerii cu gand de insuratoare in decursul anului viitor se opresc in fata ferestrei si colinda. Ei se straduiesc sa observe astfel cat mai multe elemente despre familia fetei si despre obisnuintele traiului ei printre ai casei. Alteori colindatorii sunt primiti inauntru si anume in fata unei mese incarcate cu daruri: colaci, mere rosii, nuci aurite.”Colinda lor pare oficiere In fata altarului.” Urmeaza descrierea felului cum este gatita fata, virtutile ei gospodaresti si umane, zestrea pastrata in odaia pentru primirea oaspetilor s.a.
Cand zorile alunga ultimele stele de pe cer, satul este dezmierdat tot de cantecele cristaline ale copiilor. De data aceasta, ei saluta pe fiecare crestin cu ”Buna-dimineata la mos Ajun!”
Sfanta Liturghie din ziua Craciunului aduna intreaga parohie intr-o comuniune de taina si de libertate spirituala. Pe alte coordonate, corespondentul ei este masa comuna si imbelsugata de la iesirea din biserica.
Mai mult decat colindele laice, cele religioase – ca unele ce s-au zamislit sub binecuvantarea si propovaduirea Bisericii – cuprind adevaruri pretioase de credinta si de morala crestina.
Privit intr-o alta perspectiva, ”cantecul cu acele nepretuite frumuseti prin care neamul nostru s-a luat la intrecere cu ingerii ca sa preamareasca Nasterea Sfanta, cantecul de stea si colindul este forma spiritualitatii specifice neamului nostru.”
