Mersul cu CAPRA
Unul dintre obiceiurile care se repeta an de an cu ocazia sarbatorilor de Craciun este mersul cu Capra.
Jocul “caprei” (omorarea, bocirea , inmormantarea, invierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. in cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale in turmele pastorilor, succesul recoltelor – invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul “caprei”. Jocul “caprei”, generalizat in toata tara la sfarsitul secolului al XIX-lea si fiind socotit un joc pagan, multi slujbasi ai bisericii au refuzat sa-l primeasca pe la casele lor, socotindu-l “nevoit de legea crestineasca” (Gr. Tocilescu).
Capra a fost socotita de romani ca animalul care da semne daca vremea va fi buna sau rea. in zilele noastre, jocul a ramas un pretext pentru una dintre traditionalele manifestari artistice, prilej de etalare a unor frumoase podoabe, covoare, stergare s.a., in culori vii, uneori stridente, pentru inveselirea gospodarilor si pentru urari bune cu prilejul Anului Nou.
In satele si comunele maramuresene se practica “doua tipuri distincte de “capra”: – jocul caprei – bazat numai pe acompaniament muzical ( la Ieud, un singur fluieras; la Botiza, patru sau sase Fluierasi) – jocul caprei inclus intr-un spectacol popular complex Ca si celelalte jocuri cu masti practicate in timpul sarbatorilor de iarna, si in jocul “caprei” si-au facut loc, pe langa mastile clasuce (capra, ciobanul, tiganul), mastile de “draci” si “mosi” care prin stigate, chiote, miscari caraghioase, maresc nota de umor si veselie, dand uneori o nuanta de grotesc.
Iata cateva versuri din jocul Caprei:
Foaie verde si-o aluna
Buna ziua, ziua buna
Ia deschideti portile
Sa intre capritele
ta, ta, ta, carpita ta
Nu te da nu te lasa
ta, ta, ta, carpita ta
Capra noastra-i cu margei
Cu cercei cu catifeli
Joaca vesel caprita
Toti is bucurosi de ea.
ta, ta, ta, carpita ta
Nu te da nu te lasa
ta, ta, ta, caprita ta
si plecai si eu la targ
Pe caprita ce s-o vand
si mergand pe drum, mergand
Aud din urma strigand:
Cumparatorul:
– De vanzare-i capra bade?
Ciobanul:
– De vanzare!
Cumparatorul:
– si cat vrei pe ea?
Ciobanul:
– 800 de lei!
Cumparatorul:
– E blanda, nu impunge?
Ciobanul:
– E blanda, nu impunge.
(capra il impunge pe cumparator)
Cumparatorul:
– Eu iti dau 400 de lei pe ea pentru ca impunge.
Ciobanul:
– De cat sa-mi dai 400 de lei pe ea, mai bine ii dau
un par in cap. (o loveste cu batul, capra cade si nu mai misca)
Alaiul:
– Valeu, capra noastra a murit!
ta, ta, ta, carpita ta
Te-o lovit vreo boala grea
Sau pe unde-i colindat
Veste rea tu ai aflat.
Ciobanul:
– Baa … da capra nu-i moarta si nu din palitura
a lesinat, ce din cele ce-o aflat.
Alaiul:
Scoala tu caprita mea
Faptele s-or indrepta
si-acum haide sa plecam
si-alte case colindam
ta, ta, ta, carpita ta
Nu te da nu te lasa
ta, ta, ta, carpita ta.
