Gravizi cu Legea mamelor
Tatii din Guvern isi vor exercit astazi meseria de tatuci in problema indemnizatiei ce se cuvine acordata mamelor din Romania. Barbatii Cabinetului Boc vor stabili care dintre cele trei variante de cuantum este cea corecta pentru a (ras)plati aducerea pe lume a unui copil: 85% din venitul inregistrat de viitoarea mamica in ultimele 12 luni, suma fixa de trei salarii minime pe economie sau suma, tot fixa, de 600 de lei. Cea cu procentele nu este agreata pentru ca, se tem diriguitorii, ar avantaja un numar totusi infim de femei de cariera care au incasat sume foarte mari in ultimul an de activitate. Este cazul notaritei din Dambovita, care a dus acasa anul acesta 4 miliarde de lei vechi, ceea ce i-ar aduce 7.000 de euro pe luna timp de doi ani cat isi va exercita exclusiv la domiciliu meseria de mama. In spatele refuzului de a privilegia oarecum o categorie sociala si asa privilegiata nu cred ca stau ratiuni de echitate financiara; mai degraba, masculul neandethalian ce zace in fiecare barbat stilat si bine-crescut se revolta la gandul ca femeia intrepida ar putea avea beneficii din chiar statul la coada cratitei si din facutul de copii, indeletniciri rezervate de obicei femeilor de mentalitatea masculina in starea ei bruta.
Cea cu trei salarii minime pare calea mediana a sumei rezonabile. Dar ce inseamna trei cand puteau fi foarte bine patru sau sapte? De la ce vine oare trei? De la Sfanta Treime? De la mama, tata si copilul?. Cat despre cei 600 de lei, suma e prea nenorocita ca sa mai merite discutata, nici macar in conditii de criza.
La prezumtia de bogatie, cu care au operat guvernatii cand s-au gandit la cei 85% pe care-i vor incasa mamele bogate se poate adauga cea de confectionare abuziva a salariului pe ultimul an, in intelegere cu patronul. Practica inregistreaza si tertipurile prin care viitoarele mamici au cazut la intelegere cu angajatorul sa le stabileasca un salariu mai mare decat cel real, in speranta ca noua lege va calcula indemnizatia dupa procente si nu ca suma fixa. Exista si femei care nu erau angajate deloc, dar isi plateau singure daravelele contabile pentru un salariu fictiv. Dupa cum exista si foarte femei care nu figureaza ca angajate legal, pentru care legea procentelor ar fi un dezastru.
Asa ca dezbaterile in jurul indemnizatiei s-ar putea rezuma simplist la a stabili daca trebuie premiate femeile care si-au facut din aducerea de copii pe lume un mod de trai sau trebuie mai degraba incurajata nasterea in cazul femeilor de cariera, a caror situatie financiara este o garantie ca micutul adus pe lume va avea – si cu ajutorul statului – conditii optime de viata.
Recunoasteti ca nu simplu sa te declari ca si guvernant partizanul fatis al niciuneia dintre solutii.
Vifor Rotar
