Ce spun strainii despre noul Guvern
Romania, condusa de un Guvern de mare coalitiei, dupa model german, este dominata de partide cu ideologie identica, ce practica un clientelism dus pana la exces, sustine jurnalistul si istoricul Gerard Delaloye, intr-un articol publicat de cotidianul elvetian Le Temps, in editia electronica.
Cele doua partide, PSD si PDL, care au facut parte, dupa caderea comunismului, din Frontul Salvarii Nationale, insumeaza conglomerate de interese regionale, clientelare si financiare, afirma Le Temps, adaugand ca diferentele doctrinale sunt neinsemnate si greu de identificat. „In principiu (si numai in principiu!), PSD este un partid de stanga, membru al Internationalei socialiste. PDL se vrea un partid de dreapta (membru al PPE – Partidul Popular European), dar oricine de la Strabourg isi aminteste ca era membru al grupului socialist in 2004”, comenteaza jurnalistul.
Numitorul comun al politicienilor din ambele tabere este, in proportie de 95 la suta, potrivit articolului publicat de cotidianul Le Temps, imbogatirea rapida, atitudine care nu este insa o caracteristica specifica Romaniei, ea fiind intalnita in toata Europa de Est si in Balcani.
Guvernul lui Emil Boc, care a fost investit cu doua treimi din voturile deputatilor, reprezinta imaginea tinerei si imperfectei democratii pe care urmeaza sa o gestioneze. Ministerul Turismului a fost conferit sotiei unui proprietar al unui lant hotelier. Ministerul Mediului a fost incredintat unei persoane care conduce portul Constanta si detine mai multe afaceri pe litoralul Marii Negre si in Delta Dunarii. La Ministerul Transporturilor a fost numita o persoana care a fost ministru si in urma cu zece ani si care a facut averi cu fonduri pentru drumuri, fara a construi insa nici un kilometru de autostrada, afirma Delaloye.
In acest context, autorul articolului considera foarte actuale constatarile fostului ambasador elvetian in Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial, Rene de Weck: „Aceasta tara nu a cunoscut decat o politica clientelara. Persoana care vrea sa faca o cariera in serviciul statului nu se gandeste sa serveasca (statul), ci sa obtina o profesie lucrativa. Ea nu se ataseaza unei idei, ci unei persoane pe care o crede capabila sa ii asigure imbogatirea. Cand patronul sau ajunge la putere, aceasta nu ii cere sa salveze tara, ci sa ii faca rost de un loc bun”.
