Arogantza lui Basescu
Aceasta atitudine, caracteristica dictatorilor si tiranilor, sau a unor oameni ajunsi peste capacitatea lor, intr-o fuctie mai inalta, de conducere – atitudinea poate fi intalnita incepand de la un grup de doi-trei oameni si pana la inalte varfuri, in orice domeniu al socialului – este tot mai vizibila la Traian Basescu, presedintele Romaniei. O asemenea atitudine a fost intalnita inca din Antichitate, prin Evul Mediu, pana in zilele noastre recente. Aduceti-va aminte de „Epoca de aur” ceausista si de traiul oferit de ea.
Probabil ca sa nu uitam despre ce este vorba, probabil si pentru ca in scoli nu se mai invata cum trebuie, in general, si in particular Istoria, un latrau al perioadei comuniste, cu „condicuta” pe la fosta Securitate, fostul matelot-sef, vrea sa reinvie clipe peste care instinctul nostru sanatos, aproape al majoritatii, vrea sa astearna uitarea. Pas cu pas si in momente prielnice, cum este actuala perioada postelectorala, cu stiutele ei rezultate, Traian Basescu rade sau ingradeste tot ce nu ii convine, cu ajutorul institutiilor statului, mai degraba de stramb decat de drept, si a unor oameni de nadejde pusi in functii-cheie, un fel de garda pretoriana. Iar una dintre exprimarile ogoliului exagerat, dar si a ceea ce este cunoscut sub denumirea de paranoia, este si arogantza tot mai des intalnita in exprimarile aparitiilor exemplarului Basescu Traian.
Degeaba pupa el copii, danseaza cu tiganci, anunta noul an in stare de ebrietate – vezi discursul din Piata Sfatului Brasov, de Revelionul recent – si alte deodorante din piscina politica, cand pe de alta parte impune lumii sa-i cada in genunchi inainte, si aici ma refer la diferitele asa-zise puteri dintr-un stat, ultimul exemplu fiind pozitia sa la sedinta de bilant a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM – a nu se confunda cu Clubul Sportiv Municipal).
Nu ma pot numara printre admiratorii „bunicutei”, adica ai lui Ion Iliescu, dar nu-i pot nega merite de politician, mai ales intr-o perioada tulbure de dura per ansamblu si fara luare la bani marunti. Iar faptul ca si-a petrecut destul timp pe langa un dictator si cunoaste fenomenul ma face sa-i citez parerile despre presedintele Basescu, in actuala sa stare si ca avertisment asupra posibilei sale evolutii. Sunt cuvinte spuse fara patima sau ura politica, exprimand, zic eu, mai elevat ceea ce gandeste multa lume despre actualul presedinte al Romaniei.
„Domnul Basescu, care parea intr-o vreme, inainte de alegeri, ca incearca adoptarea unei atitudini mai echilibrate, a dat cateva semnale preocupante, care pot deveni periculoase pentru practica domniei saqle. Afirmatiile exprimate si atitudinea aroganta, dictatoriala, afisate la sedinta CSM, sunt inacceptabile.”
Iar in legatura cu asumarea raspunderii de catre Guvern legat de noile coduri, Penal si Civil, si de cele doua de procedura, Ion Iliescu spune:
„Indemnul ca Guvernul sa promoveze cele patru coduri (penal, civil si de proceduri) prin asumarea raspunderii, pentru ca astfel s-ar evita – dupa parerea sa (a lui Basescu,n.a.) – stricarea calittii si unitatii textelor prin interventia Parlamentului, vadeste o parere stranie a sefului statului asupra democratiei parlamentare.”
Iliescu se exprima cu manusi de catifea folosind termenul „straniu” in legatura cu pretentiile si, mai ales, motivarile basesciene legate de cele patru coduri si promovarea lor prin asumarea raspundrii. Atunci la ce mai exista Parlament? Oare legile nu trebuiesc dezbatute in colectiv, ca, in urma unor propuneri si discutii, sa iasa ce este mai bun? Dar Basescu vrea sa-si impuna, cu orice pret, interesele, personale si de grup, pentru ca aceste coduri sa fie lipsite de eficacitate in ce priveste ilegalitati comise de el si gasca, prin aceasta disparand, de pilda, pe langa flota, si dosarul care incrimina hotzia.
Daca avem in vedere toate acestea – un varf de aisberg – unde mai este independenta Justitiei, pe moment legata nu numai la ochi, dar si la gura? Iar ca sa se ajunga, in Romania, la o Justitie curata si reala, aceasta trebuie bagata intr-o lunga cura de dezintoxicare, caci i s-au administrat, mai ales in ultimii ani, prea multe droguri de mare risc.
Dan Bota
