Lala – erou si inceput de refren funerar
Inmormantarea eroului Gheorghe Lala va baga la doi metri sub pamant si o halca din spiritul civic presupus a mai exista la Brasov in strada. Funeraliile dedicate barbatului care a avut curajul extrem, smintit si generos, de a se napusti pe urmele jefuitorului de la casa de schimb de pe bld. 15 noiembrie vor conduce pe ultimul drum si ramasita de implicare civica pe care o mai resimte cetateanul uneori. Rareori, ce-i drept.
Lectia pare simpla, seaca si taioasa: „Te bagi, o patesti!”. Un examen scurt si sever al constiintei ne va spune de cate ori am intors capul atunci cand am asistat la comiterea unei fapte antisociale. De cate ori am trecut nepasatori pe langa un incident revoltator – de la taierea unei posete in troleibuz la umilirea unui pusti mai slab de catre colegii mai mari – doar pentru ca nu ni se intampla noua. De cate ori? De prea multe. De tot atatea ori de cate a crescut indiferenta, indolenta, renuntarea la actiune, dezamagirea, teama, convingerea ca orice gest de a indrepta cumva lucrurile e in van.
Cat despre spiritul civic, in orice forma s-ar putea el manifesta, il credeam oricum mort daca nu se-ntampla sa-l resusciteze in urma cu doua zile Gheorghe Lala. Telespectatorilor ar trebui sa le ramane adanc intiparite in minte scenele cu medicii de pe Ambulanta incercand sa-l tina in viata pe barbatul care n-a stat pe ganduri si s-a lansat spre moarte. Nu era, cu siguranta, un inconstient. In calitate de ofiter in rezerva, era mai familiarizat decat majoritatea dintre noi cu armele si cu actiunea lor letala. Omul n-avea cum sa fi actionat dintr-un impuls necontrolat si inconstient. Cred, mai degraba, ca indignarea de a vedea un ucigas incercand sa scape cu fuga l-a impins pe urmele lui. Intr-o minte despre care am auzit ca era extrem de mobilata, hotararea de a pune mana pe criminal trebuie sa fi fost lucida si perfect asumata.
Daca scenele cu resuscitarea lui Lala vi se par prea tari, daca imaginea corpului inert, conectat la aparate, din care viata se scurgea sub mainile neputincioase ale medicilor sunt too hard pentru a le descarca in folderul dvs. cu amintiri, indrazniti sa va imaginati o alta. Cea in care Lala facea el insusi respiratie gura la gura unui spectru numit spirit civic. Este posibil ca varsta – 55 de ani – pe care o avea sa-l fi impiedicat sa se miste mai repede. Poate ca nici nu mai avea o conditie fizica de invidiat. Poate ca avea burta. Poate. Sigur este doar ca ceea ce i-a franat sprintul a fost melasa delasarii si nepasarii care se scurge de mult intre noi si ipoteticele noastre fapte de curaj.
Ceea ce au surprins camerele de filmat din ultimele clipe ale vietii lui Lala nu este intreaga tragedie a jafului de la casa de schimb. In ambulanta, in unghiul mort de filmare, agoniza o creatura scheletica pe care o numit indeobste civism. Nici ea nu cred c-a supravietuit pana la spital.
Vifor Rotar
