Casa regala nesimtita, cu regii ei blestemati (II)
Iata si averea casei regale dupa abdicarea regelui. Poate vor fi unii care ma vor numi indoctrinat de comunism datorita unor comentarii defavorabile acestei colibe putrede, numita casa regala. Pe detractori ii pot asigura ca sunt doar condus de spiritul unei echitati cat mai mari, cu radacini din Egiptul antic, subliniate sublim de invataturile lui Iisus Hristos si continuate in spiritul Revolutiei Franceze. Caci, logic, nu vad de ce trebuie sa ma inclin in fata unora care s-au nascut tot pe cale naturala, dupa acte omenesti-naturale, intr-un pat infasat mai acatarii si nu in preajma lanului de secara, oameni care mananca, dorm si se duc la buda ca oricine si care, de multe ori, nu au posibilitati intelectuale mai mari decat ale unui tanc de zece ani, cand wste vorba sa conduca o tara, pentru ca asa se prosteste lumea sa accepte. Ce, regalitatea cu tot tacamul ei de mosteniri ale tronului si alte asemenea brizbrizuri nu seamana cu dictatura nord-coreeana sau cea a oricarei dictaturi comuniste?
Dar iata ce a reusit familia de Hohenzollern sa stranga, de la venirea cu traista-n bat a lui Carol I si pana la plecarea lui Micky Pelesanu, in 1947. Cred ca, daca ar fi existat pe atunci acest actual ANI, sau faimosul nostru DNA, ar fi avut dosare de eludare a legilor, atat ale tarii, cat si ale bunului simt.
La parasirea tronului in 1947, ex-regele detinea castelul de la domeniul Manesti, judetul Prahova, castelul Lapusna din judetul Mures, fosta proprietate a lui Carol al II-lea, castelul Curtea de Arges, terenuri virane pe Valea Prahovei, castelul Savarin din judetul Arad, imobile in Brasov si Bucuresti si Castelul Peles cu anexele sale.
Toate acestea au fost mostenite in mare parte de la predecesori. Si aici ma intreb: chiar se puteau face aceste bunuri, plus altele de mai mica valoare, dar cantitativ in numar mare, dintr-un venit de rege? Caci stiu ca pana si cea mai importanta casa regala inca in functiune, cea a Marii Britanii – insa si in traditionalistul Albion sunt tot mai multe voci care se dezic de acest obicei anacronic – are un venit bine stabilit, gen salariu, chiar daca nu produce nimic, lucrand in pierdere si fiind socotita un bibelou prafuit al unor momente de efemera glorie. Si atunci de unde tampenia cu retrocedarile masive? Cu ce drept este din nou jecmanit poporul roman? In acest caz de ce nu ne uitam in agrada altuia ca sa luam exemplu, si aici vorbesc de Grecia, in care ex-regele Constantin si sleahta nici nu mai au ce cauta, daramite sa beneficieze de idioate retrocedari in paguba poporului elen.
In al treilea episod din acest istoric al revenirii lui Micky Pelesanu in Romania voi scrie despre recuperarea – nedreapta in viziunea mea – a asa-ziselor foste proprietati.
(va urma)
Dan Bota
