Gazele din Marea Neagra? Io zic Sterlingi pe bot
Cand inteleptii din vechime au inventat proverbul cu muntii nostri ce-aur poarta, ar fi trebuit sa precizeze ca usile pe la care cerseam noi in timpul asta sunt ale concesionarilor. Baieti isteti, in comparatie cu statul, cu care ajung sa faca afaceri. Se pare ca meteahna de a semna prosteste din partea statului nu e de ieri de azi pe la noi p-acilea, ci bantuie de multa vreme prin partile noastre. Cu o asa de lunga istorie de prostie si temenele in spate, flacaii de la agentiile statului, care au semnat contractul cu Sterling Resources pentru rezervele din Marea Neagra, se incadreaza perfect in profilul functionarului roman de la stat. Cu asa contopisti destepti, slugarnici si corupti, nici nu era nevoie ca avocatii partii romane sa se straduiasca atat sa convinga Instanta de la Haga ca suntem mai indreptatiti decat ucrainenii sa revendicam Insula Serpilor si platforma maritima aferenta, cu zacamintele ei cu tot.
La nici o zi de la sentinta pronuntata la Haga s-a vazut ce Insula stranseseram la sanul iluziilor. Cu tot numele fioros al petecului de pamant nelocuit, serparia era la noi acasa, in birourile scumpe de la Bucuresti, unde se parafeaza cu seninatate dependenta noastra energetica, financiara, termica – si de orice fel o mai fi ea – fata de firme si companii straine.
Pamfletul muzical al celebrului Tanase, care satiriza la inceputul veacului trecut situatia sinistra a Romaniei arvunita la straini, ar avea astazi vreo zece strofe in plus.
Baietii care
