Napoleon si Brasovul
Probabil ca sunt putini brasoveni care pot lega moderna actuala urbe cu existenta lui Napoleon Intaiul. Si totusi, gratie unui brasovean contemporan cu marele imparat, aflam de aceste legaturi.
Caci brasoveanul Nicola Nicolau a scris prima monografie despre Napoleon Bonaparte, a calatorit prin toata Europa si a vrut sa ajunga si in America, pentru ca auzise despre „carutele care merg fara cai pe acolo”.
Nascut la Brasov, in 1760, a fost o perioada invatator la Scoala Romaneasca din Schei, cartile scrise de Nicola Nicolau au fost studiate, in zilele noastre, de prof. dr. Vasile Oltean, de la Muzeul Prima Scoala Romaneasca din Schei.
Dascalul Nicola Nicolau a scris in 1815, inca in timpul vietii lui Napoleon la Buda, volumul purtand titlul „Napoleon Bonaparte, ce au fost si ce iaste“. Un exemplar al monografiei se gaseste in posesia arhivei muzeului Prima Scoala Romaneasca din Schei.
Braºoveanul a fost martor ocular al evenimentelor descrise in carte, iar la Waterloo l-a vazut chiar pe Napoleon Bonaparte.
Astfel, in capitolul „Radacina din care se trag Napoleonii“, dascalul brasovean prezinta informatii privind originea familiei Bonaparte, iar in al doilea capitol prezinta marele imperiu creat de acesta.
Intamplarile sunt prezentate extrem de amanuntit, Nicola Nicolau povestind ca a fost in „Engliteria” in perioada in care Bonaparte ar fi introdus lupii pe insula, cu scopul ca acestia sa faca prapad prin turmele de oi ale britanicilor inamici.. Pentru dascalul brasovean faptul era sigur, adica imparatul francez ordonase sa se introduca lupul in Anglia de ciuda si cxa arma diversionista, caci englezii ar fi avut oi care fatau de doua ori pe an, precum si ca acestea pasteau zi si noapte fara sa fie pazite de ciobani.
Londra avea deja, la acea data, 900.000 de locuitori, din care nu mai puþin de 70.000 de „femei de pofta trupeasca“.
Despre tarile romane de peste Carpati, brasoveanul afirma ca domnii romani Scarlat Callimachi si Alexandru Autu au purtat o indelunga corespondenta cu Napoleon Bonaparte.
Pe de alta parte, „Cântecul lui Bonaparte“sau „Versul lui Napoleon“ au circulat in Transilvania si in Moldova in variante folclorice. Iar Gheorghe Lazar a fost alungat din Sibiu pentru ca in gradina publica a strigat „Traiasca Napoleon“.
Nicola Nicolau a mai fost profesor la Golesti, la scoala lui Dinica Golescu, cu care a si calatorit de multe ori. Dupa ce si-a incheiat calatoriile a si scris un manual de geografie, intitulat „Geografia sau scrierea Pamantului intocmita dupa oranduiala cea mai noua, asezata pe patru parti ale Pamantului, adeca Europa, Asia, Africa, America, cu tot cuprinsul lor “, manual care a fost editat la Buda, in anii 1814-1815.
In cuvantul pentru cititori, dascalulNicolau a scris: „Precum lumea aceasta au facut-o insuºi Dumnezeu, dupa a Sa nemarginita putere si toate cate au facut Dumnezeu sunt bune, foarte bune, asa prea frumos lucru ieste si vrednic omul de a cunoaste Pamantul acesta pe care locuiesc muritorii oameni“.
Dascalul calator explica si care este semnificatia termenilor utilizati in geografie. Lacul era, in conceptia sa, „apa inconjurata de pamant“, iar golful era „un san de apa intrat in piatra”, iar „baile sunt niste cotituri de apa si inauntru largi, intrucare pot sedea corabiile fara de frica vanturilor”.
In legatura cu Parisul anului 1814, dascalul Nicola Nicolau arata ca acesta avea in jur de 630.000 de locuitori. In capitala Frantei se mai gaseau atunci noua porti, 32.000 de case, opt locuri de preumblare (adica parcuri), 19 poduri, 12 bai de obste, precum si 13.685 de lampase pe strada.
Si cand te gandesti ca in Brasovul anului 2009 nu mai exista baie comunala, in contextul in care CET-ul functioneaza ca vai de mama lui, parcurile sunt decimate de zelul asfatic al primarului si totul parca sta sa se rupa in doua cand umbli noaptea prin unele zone prost iluminate.
Desi isi dorea mult sa ajunga si in America, dascalul brasovean nu a mai reusit sa ajunga peste ocean, deoarece si-a cheltuit toti banii in Europa.
Iata unele date necunoscute despre brasoveni care nu merita sa ramana in anonimat. Nu s-ar putea republica aceste scrieri ale dascalului brasovean Nicola Nicolau?
Dan Bota
