Velantainsdeiul – marfa secand hend
Nici macar exportatorii acestei sarbatori nu au habar cine a fabricat produsul. Se stie doar ca, pana in Evul Mediu, era o sarbatoare catolica. Si nici macar nu se stie care din cei trei sau patru Valentini martirizati cam pe la 498 este cel care a dat-o la pace cu zeul Cupidon, ca sa-l ajute pe acesta in meserie.
Ca sarbatoarea se desfasoara pe 14 februarie isi poate avea radacini in antichitate, la greci si romani. In Atena antica, incepand cu jumatatea lui ianuarie si pana la jumatatea lui februarie era sarbatorita impreunarea zeitei Hera cu seful Zeus, iar in Roma antica, 15 februarie era ziua in care era sarbatorit Luparcus, zeul turmelor si al pastorilor, adica tot un fel de fertilitate.
Tot asa de bine s-ar putea sa fie sarbatorit un preot Valentin, de pe vremea imparatului Claudius II, imparat care nu permitea ca soldatii sai sa se casatoreasca si sa le stea mintea la muierea de acasa, si nu la invingerea dusmanului. Acest preot Valentin insa ii casatorea pe soldati intr-ascuns, fara sa ajunga insa pana in zilele noastre precizarea daca facea munca voluntara sau cerea pesches. Pana la urma i s-a taiat capul, deoarece a fost gasit vinovat in dosarul „Maritisul”.
Astazi, majoritatea tarilor vest-europene sarbatoresc aceasta zi drept zi a iubirii, in Asia obiceiul fiind preluat de Japonia, Coreea si Taiwan.
In schimb, popoare din America Latina au avut demnitatea sa-si pastreze zilele lor nationale ale iubirii, cum ar fi Brazilia, cu data de 12 iunie, sau Columbia, cu a treia vineri si sambata din luna septembrie.
Si la noi exista Dragobetele, sarbatoare ce se tine pe 24 februarie, o frumoasa traditie imbinand modernul cu obiceiuri pastrate din vremea precrestina, sarbatoare in cadrul careia au loc fel de fel de frumoase desfasurari artistice cu radacini in strabuni, admirate de occidentali si alti vizitatori din lumea larga.
Numai ca multi romanasi nu pot sta locului pana nu-si pun mot pe rahatul din creier si nu se simt bine pana nu imita, ca niste adevarate slugi pe stapanii lor,
Occidentul ce nu ne-a dorit niciodata cu adevarat binele, de dragul ochilor nostri frumosi, ci doar in interes propriu si in schimbul demnitatii nationale.
Si uite asa am ajuns sa sarbatorim cu mare fast de beteala decolorata un Valentin complet strain de noi si de spiritul nostru, in schimbul a catorva ore de distractie dubioasa.
Cum se sarbatoreste la noi Valentin’s Day?
Cu mult zgomot pentru nimic decat incasari grase de partea negustorilor din toate categoriile necinstite.
Se bea in compania unor muzici de proasta calitate, ajungandu-se spre seara la scene penibile, de care si animalelor care se imperecheaza le-ar fi jena. Barbatii pleaca de dimineata cu ideea: azi f… si noi ceva. Iar femeile, in special cele tinere, fac pe gaina care fuge de cocos: daca nu fug, zice ca-s curva, asa ca trebuie sa ma impiedic ca sa ma prinda.
Batai, violuri mai mult sau mai putin provocate si acceptate, zgomot peste masura si mult kitsh, totul pe altarul unui sfant care nu are nici in clin si nici in maneca ceva cu si din noi.
Si buzunare pline pentrucomercianti si organizatori.
Pregatiti-va, neganditorilor, mai sunt cateva ore pana la… dezmat!
DAN Bota
