Sfantul Ilie – carutasul raiului (I)
Sfantul Ilie este una dintre cele mai mari sarbatori din calendarul ortodox, dar si cel mai important eveniment din cadrul obiceiurilor si traditiilor de vara. Superstitiile legate de aceasta sarbatoare se imbina cu oranduirile bisericesti. De Sfantul Ilie, femeile duc busuioc la biserica si-l pun la iconostas. La sfarsitul slujbei, il iau si ii dau foc, iar cu cenusa lui se freaca copiii in gura, cand au bube. Traditia ne spune ca Sfantul Ilie se plimba pe cer intr-un car, care are cuie pe roti, pentru a nu aluneca. Acestea gauresc cerul, iar apa se scurge pe pamant sub forma de ploaie. Alte credinte stravechi afirma ca Sf. Ilie este stapanul unei fiinte puternice, numita „sorb”. Acesta soarbe apele, sau soarbe broaste si balauri. Asa isi explica poporul si ploile cu broaste. Marul este pomul Sfantului Ilie, de aceea nu se mananca mere noi pana astazi. Merele se duc intai la biserica, pentru ca exista credinta ca numai asa ele vor deveni de aur pe lumea cealalta. Daca va tuna in ziua Sfantului Ilie, toate fructele vor avea viermi. Inaintea zilei de Sf. Ilie, se incheie obiceiurile de invocare a ploilor. Vechile traditii spun ca in noaptea «Sfantului Ilie», fetele se duc in locurile unde este semanata canepa, se dezbraca si dupa ce se tavalesc prin canepa, se imbraca repede si merg acasa sa se culce. Daca viseaza canepa verde, se vor marita cu feciori; daca vor visa canepa uscata, se vor marita dupa barbati batrani. La revarsatul zorilor, se culeg ierburi de leac, care se duc acasa si se pun la uscat pe prispa la umbra, sau in camara. Tot acum este vremea prielnica pentru culegerea altor plante, bune pentru vraji si farmece.
