Caini de milioane
Sa nu va ganditi ca este vorba de o noua rasa de caini, descoperita in tufisurile cine stie carei jungle sau in poala vreunei babute singure si nevinovate. Este vorba, pur si simplu, de javrele fara stapan, purtand termenul tehnic de caini comunitari si pe cel de alint de maidanezi.
Acesti caini au fost „parcati” intr-un camin special infiintat pentru ei, intr-un spatiu corespunzator aflat la marginea Brasovului in catierul marginas Stupini, devenit astfel sat cu caini.
Cine vrea sa infieze un asemenea exemplar de maidanez – acolo chiar ca gasesti cele mai ciudate aparitii rezultate de clipe sub mantia iernii – se poate convinge ca spatiul alocat unor asemenea javre depaseste uneori pe cel in care traiesc exemplare umane colege de viata cu noi, dar mai pustiite de soarta. Ca sa nu mai punem la socoteala vasele din care acesti caini mananca, caldura de care se bucura si alte asemenea, de te gandesti uneori ca-i mai bine sa fii caine de pripas decat batran la azil.
Se estimeaza ca intretinerea acestor caini ajunge sa coste si pana la 600 lei lunar, o suma care depaseste destul de multe pensii, de pilda, sau chiar venituri ale unora care muncesc din greu pentru asemenea suma de bani.
Impotriva unui asemenea fapt se ridica Adrian Atomei, consilier local penelist, afirmand ca asa ceva este deja o exagerare, banii dati pe intretinerea caminului de caini putand fi folositi cu mai multa normalitate in alte parti.
I se raspunde ca mare parte din bani vine din alte surse, gen sponsorizari si alte asemenea tacamuri, asa ca nu ar fi nimic de comentat
La toate acestea, putatorul de cuvant al Primariei Brasov adauga ca Primaria este putin implicata in existenta acestui camin, aportul ei rezumandu-se doar la plata eutanasierii si incinerarii cainilor nerevendicati sau neadoptati in termen de circa 14 zile (teoretic) si la plata chiriei locatiei, precizand ca din cele 1.000 de locuri existente in adapost, in prezent sunt ocupate doar 300.
Hai sa luam de bune si unele, si celelalte pareri sau justificari.
Este drept, cand te duci langa custile acelor animale si le privesti in ochi, numai la eutanasierea lor nu-ti poate sta capul si ai vrea sa le iei pe toate in brate si le vrei tot binele din lume.
Tot asa de drept este insa si faptul ca o gramada de oameni o duc si mai rau decat acesti caini, neavand de mancare nici pe sfert cat au acestia si neexistand pentru multi dintre ei un loc linistit unde sa-si puna capul. Cu acestia ce facem, doar ne sunt semeni. Sau ii dam naibii ca nu cumva,ajutati fiind, sa ne ia maine locul in societate?
Oricum, problema ar trebui ragandita, si sunt sigur ca cei ce au avut ideea infiintarii unor asemenea camine pentru caini nu au facut foamea la viata lor si nici acuma nu o duc rau, astfel ca le este usor sa vorbeasca intr-o exagerare anormala despre dragostea pentru „sarmanele patrupede neajutorate”.
Asteptam curanda egalizare intre caine si om!
Dan Bota
