17 martie e ziua lui Alexie, omul lui Dumnezeu si Ziua Sarpelui
Alexie este stapanul vietatilor care in timpul iernii stau sub pamant, in scorburi, sub pietre sau in apa. Conform traditiei, in aceasta zi se deschide pamantul (se va inchide peste 6 luni, de Ziua Crucii – 14 septembrie) si incep sa iasa ganganiile. Cele doua momente in care se deschide si se inchide pamantul marcau in calendarul popular cele doua anotimpuri principale – vara si iarna.
Legenda spune ca, in timp ce Dumnezeu curata pamantul de ganganii, s-a intalnit cu Alexie, care mergea spre mare. Domnul i-a incredintat cufarul in care pusese vietatile, rugandu-l sa-l arunce in apa. Ajuns la destinatie, Alexie nu a putut rezista insa curiozitatii si a deschis cufarul, astfel incat toate acestea s-au raspandit din nou pe pamant. Alexie a incercat sa le adune. Ca sa ii fie mai usor, dar totodata ca sa-l pedepseasca, Dumnezeu l-a transformat intr-un cocostarc.
Ziua lui Alexie se mai numeste, in diferite regiuni si „ziua sarpelui”, „ziua pestelui” sau „retezatul stupilor”, pentru ca reptilele incepe sa-si faca aparitia, in cautarea soarelui, pestii incep sa se zbata in ape, iar albinele ies din stupi.
Daca lighioanele incep sa iasa din adapost inainte de ziua lui Alexie, se spune ca va veni din nou frigul; daca ies dupa aceasta zi, timpul va deveni din ce in ce mai cald.
In Campia Romana, incepand cu aceasta zi oile nu mai sunt hranite cu fan, fiind scoase la pascut. De aceea, sarbatoarea poarta si numele de „Lasatul”.
Pe 17 martie oamenii curata pomii fructiferi, curata ograzile si dau foc gunoaielor, iar pescarii mananca dimineata un peste viu, pentru a avea noroc. In aceasta zi, oamenii nu trebuie sa spuna pe nume sarpelui – acesta este numit „cel care se taraste”, „cureaua”, „domnul”, „Vasile”.
Cel care incalca aceasta regula, trebuie sa rosteasca un descantec: „Idita, idita, / Tine-te de pielita. / Pielita de carne, / Carnea de os, / Osul da veninul jos. / Descantecul sa fie de folos”.
Este ziua in care incep sa oracaie broastele. Nici lor nu li se spune pe nume, fiind numite „iepe”.
Un obicei spune ca nu trebuie luat in mana nici un obiect ascutit, intrucat omul va vedea numai serpi in timpul anului.
