Importante amendamente adoptate
Nu putem ramane decat uimiti de clarviziunea alesilor nostri, dovedita in lucrarile actualului plen prin adoptarea unor importante amendamente, fara de care tara ar fi fost pierduta. Au fost lasate la o parte fleacuri pe care si parlamentul bosimanilor le-ar fi socotit vitale si s-au pus bazele unei relatii noi in Romania: necesitatea, fara tagada, a intaririi legaturilor lumesti cu Divinitatea. Si unde poate primi mai lesne omul capatul de funie pe care sa se inalte spre ceruri decat la biserica? Mai ales ca, inmultindu-se postrevolutionar institutele teologice ca ciupercile dupa ploaie, popii ies ca pe banda rulanta si au nevoie si ei de doua-trei felii din cozonacul vietii.
Asa ca hai sa bagam amendamente cu ridicari de lacasuri sfinte, ca acestea se justifica sau nu, astfel ca vom fi iubiti de babe si mosi habotnici, de oameni disperati de necazurile vietii, de tineri imbacsiti cu sintagma „frica de Dumnezeu” – uite instaurarea terorii pana si in relatia cu tatal spiritual. Si uite cum aceasta relatie ajunge ca un fel de loto 6 din 49: tu te duci la biserica – ajunse un fel de agentii loto – si cotizezi cat iti cere reprezentantul Domnului pe pamant – un tip cu tot mai putine veleitati sfinte – dupa are speri sa te pomenesti cu lozul cel mare in brate – bunastare pe pamant pe restul vietii si suflet repartizat in rai, dupa moarte.
Cum putem cataloga altfel adoptarea a 806 amendamente pentru construiri de biserici, iar pentru scoli si gradinite doar 242, ca sa nu mai vorbim de doar 36 pentru spitale si 37 pentru camine culturale.
Ce naiba, oare popii si adeptii lor nu se gandesc ca ii va pedepsi Dumnezeu pentru purtarea lor lacoma?
Oare popii si adeptii lor nu-si pot ridica singuri lacasuri de cult, ca au bani cacalau din tot felul de taxe, retrocedari si alte afaceri lumesti?
Oare popii si adeptii lor nu stiu ca Dumnezeu, prin fiul sau sacrificat Iisus, respinge orice forma de bogatie si fast afisat fara rost?
In schimb scolile sunt neglijate, spitalele se afla in pragul desfiintarii, ca tot sistemul sanitar, iar cultura traditionala este data tot mai mult prada uitarii.
Sunt credincios, in felul meu, si poate ma doare sa scriu astfel despre lacasurile Domnului, insa nu se mai poate ignora realitatea si nu vreau ca poporul nostru sa fie scufundat in ignoranta printr-un pact diavolesc intre Biserica si clasa guvernanta.
Din pacate, un subtire strat de oameni a inceput sa hotarasca pentru noi cum trebuie sa arate Dumnezeu si ce Ii datoram, prin intermediul lor si impotriva firii adevaratelor necesitati
Nu cred ca exista om normal care, atunci cand ii este foame, sa cumpere pantofi in loc de paine.
Dan Bota.
