Marsul tacerii – comemorare ratata
„Marsul tacerii”, organizat intru comemorarea fostului pivot al reprezentativei Romaniei si al echipei ungare din Veszprem, handbalistul Marian Cozma, ucis de o banda de mafioti tigani in seara zilei de 8 februarie a.c. s-a desfasurat, intr-adevar, in tacere. Si nu atat din cauza momentului care impunea o asemenea atmosfera, ci pentru faptul ca putini la numar au fost cei care au simtit din suflet nevoia de a participa la acest mars. Probabil a fost mai bine asa.
Anuntat din timp, marsul s-a cerut inceput langa Universitate, in dreptul statuii lui Mihai Viteazul. Nu intamplator s-a facut acest lucru, cu maretia voevodului care s-a inaltat deasupra celor trei provincii romanesti spre unirea lor prin lupta apriga de invingator, dar cu suflet mare in apararea celor necajiti, cu acesta poate fi comparat, la scara mai mica, permisa de secolul XXI, si Marian Cozma, care lovea necrutator cand se inalta peste adversari ca sa inscrie, dar care sarea intotdeauna in ajutorul omului defavorizat.
Cei circa 300 de participanti la mars au aprins, la orele 20,00, lumanari si candele si, cu portetul celui ce a fost Marian Cozma, cu multe flori in mana, au pornit-o, in tacere, spre Piata Unirii. Pe drum, cu toate ca distanta este relativ scurta, coloanei i s-au mai alaturat cateva zeci de bucuresteni, care abia atunci au aflat despre acest mars, autorizat de Primaria Generala a Capitalei a se desfasura intre orele 20,00 si 21,30..
In Parcul Unirii, de langa locul kilometrului 0, unde se afla o cruce. Langa cruce s-au depus lumanarile aprinse sau au fost aprinse si altele, astfel incat palpairea lor, la fel ca palpairea sufletului, a ocupat pentru o vreme locul, irizand tristete feerica, de care au fost cuprinsi si jandarmii care au insotit marsul, oameni ceva mai aspri prin conceptia meseriei. Iar prin preajma crucii au inflorit, in plina iarna, zeci de flori, decor dorit de cei prezenti pentru locul in care a ajuns sufletul lui Marian Cozma.
Dupa care a plecat care incotro, inspre problemele lumesti.
Imi aduc aminte de fluviul uman cu izvor la Veszprem si pe care a plutit pe ultimul drum de intoarcere acasa corabia Marian Cozma. Mai ales partea de pana la Nadlac, partea maghiara, formata din oameni de alta natie, insa oameni constienti si dezavuand divergentele romano-maghiare, la fel cum si in Romania acestea sunt neintelese de cetatenii simpli. Au fost cu miile, ba chiar, luati per total, cu zecile de mii. Compar cu intamplarea de ieri seara, de la Bucuresti, si nu-mi vine sa cred si sa inteleg. Oricat ar fi omul de suparat si ocupat cu si de problemele cotidiene, ora la care s-a desfasurat marsul a fost una extrem de posibila tuturor, chiar si numai in drumul spre casa.Oare de ce s-o fi incainit sufletul romanului in asemenea hal?
In contextul tragicei intamplari din 8 februarie de la Veszprem, raman insa de lamurit unele aspecte:
– De ce au fost injunghiati si batuti numai componenti straini ai echipei de handbal din Veszprem, acestia fiind un roman, un sarb si un croat? Ce organizatie extremisto-ultranationalista a comandat – probabil – aceste crime, stiut fiind faptul ca si Serbia, si Croatia au Ardealul lor in relatia cu Ungaria?
– De ce comandantul Politiei din Vesprem a intarziat ordinul de punere sub urmarire a unuia dintre suspectii de crima, ordin emis la cateva ore dupa ce suspectul fusese retinut? Bine, acest comandant a fost sanctionat pe linie de serviciu, dar intarzierea nu-ti induce ideea unei legaturi intre politie si grupul mafiot? nu ar fi primul si, probabil, nici ultimul asemenea caz.
Insa nu pot crede nici ca, atat politia maghiara, cat si cea romana, au ajuns sa se balaceasca in piscina suficientei si ca lasa, din varii motive, sa se astearna praful pe acest caz, ci mai degraba gandesc a fi o normalitate ca pisica sa nu umble cu clopotei la prins de soareci.
Apoi sa nu uitam existenta fostilor tigri ai lui Arkan, implicati, datorita stilului lor de lupta, in aceasta trista poveste.
Sunt convins ca viitorul ne pregateste ceva surprize in acest nefericit caz.
Dan Bota
