Ero(r)i in viata
Doua scenarii de decorare consumate – unul mai recent, altul in urma cu ceva vreme – fac diferenta intre doua tipuri de mentalitate. Una moldoveana, alta romaneasca, surprinse in niste contexte lejer eroice.
Aveti, desigur, proaspat in minte, incidentul aterizarii fortate la Timisoara a unui avion Saab apartinand Carpatair. Dupa o excelenta colaborare cu turnul de control, cei doi piloti moldoveni au reusit sa puna nava pe sol, dupa ce s-au invartit in aer timp de peste o ora si jumatate, cu trenul de aterizare al rotii din fata blocat. Sangele rece si profesionalismul celor doi i-au adus in siguranta la sol pe pasagerii carora li se spusese doar ca este ceata si gheata pe partie. Abia la coborare, cand au vazut pista intesata de ambulante si masini de pompieri si acoperita de spuma, oamenii au inteles ca trecusera pe langa moarte. In ciuda incarcaturii momentului, in care pasagerii le confectionasera deja celor doi piloti aure de eroi, presedintele companiei moldave a spus sec si civilizat ca nu este in traditia societatii sa premieze chiar si astfel de gesturi.
Mutam scena in decorul portului Agigea, unde organele romane reuseau acum mai bine de o luna o impresionanta captura de droguri. De mare risc – ne-au prezentat oficialii, care s-au grabit sa adauge ca marfa era destinata consumatorilor occidentali iar patria noastra s-a dovedit, iata, inca o data, doar o tara de tranzit. (Mizerabil efortul asta al autoritatilor romane de a declara de fiecare data ca Romania nu e o tara de consumatori de droguri, de parca lipsa banilor sa-ti procuri halucinogenele e automat un mare merit moral).
Dar ofiterii superiori care s-au filmat alaturi de pachetele de marfa ca niste vanatori de savana obsedati sa se imortalizeze langa lesul leului rapus vitejeste cu carabina, au mai zis ceva. Dupa cifrele exorbitante ale valorii marfii, au strecurat si sumele mai modeste cu care s-au premiat toti cei care au luat parte la actiune. Primele ajungeau chiar si pana la 5.000 de euro de cap de viteaz. Numai putin daca se mai lungea lista premiantilor se depasea valoarea capturii.
Si eram in plin debut al masurilor anticriza si Boc taia sporuri din toate partile. Si vigilentii din port primisera un nenorocit de pont de la vreun dealer concurent cu pagubitul. Si oricum asta era treaba lor sa faca: sa mai controleze din cand in cand cate un container si tot din cand in cand sa-l nimereasca pe ala bun.
O sa zic un lucru cu pacat: chiar si cand se-ntampla sa coste la fel, eroii post-mortem sunt mult mai simpatici decat astia in viata.
Vifor Rotar
