MARI OAMENI DE ORIGINE ROMANA (I)
Se intocmesc tot mai frecvent in Romania diverse Top-uri de asa-zisa excelenta intr-un domeniu sau altul. Ultimul aflat pe piata este “Top 300”, cu persoane clasificate in ordine, dupa averea pe care o detin. In America, Forbes l-a desemnat pe primul loc, dupa avere, pe Bill Gates, in acelasi timp, fondatorul celei mai generoase fundatii filantropice din lume. La noi, pe primul loc anul trecut, in randul bogatilor autohtoni parca fusese desemnat pitorescul personaj Gigi Becali…
Ce-ar fi, propunem noi, sa se alcatuiasca un Top valoric adevarat al marilor romani, ce traiesc sau activeaza in strainatate si care prin realizarile lor fac deopotriva cinste atat tarii respective, dar mai ales Romaniei. Ideea mi-a venit urmarind euforia …“revendicativa” declansata de obtinerea Premiului Nobel pentru literatura de catre Herta Muller, care a descatusat, neasteptat, baierele “frustrarilor” de care vorbeam intr-un articol trecut.
Cativa cercetatori, dar si niste neica-nimeni au inceput sa scormoeasca prin tot felul de dictionare si liste Wikipedia sa gaseasca musai laureati ai Premiului Nobel de origine romana. N-ar fi nici un bai daca nu ar cadea in ridicol, cum s-a intamplat zilele trecute intr-un cotidian de mare tiraj, unde autorul a descoperit inca un roman laureat cu Premiul Nobel, dar, vezi Doamne, a fost impiedicat de catre Ceausescu sa si-l ridice (!). De atata prostie inepta chiar nu credeam sa fie in stare sa sustina nu numai autorul, cat mai ales conducerea ziarului care a facut public aceasta jenanta inventie, intitulata „Romanul care i-a suflat Nobelul lui Nicolae Ceausescu”.
In primul rand este pusa intr-o postura nemeritata, chiar si postum, personalitatea remarcabila a unui om de stiinta cunoscut, afirmat in lumea academica pentru cu totul altceva. Este vorba de cercetatorul si profesorul universitar Ioan Moraru, nascut in 1927, in judetul Sibiu, si decedat la Bucuresti, in plina forta creatoare, in 20 decembrie 1989. In bibliografia sa stiintifica sunt consemnate peste 300 de lucrari stiintifice importante, publicate in reviste de specialitate, atat in tara, cat si pe plan international, precum si volume de referinta in domeniul anatomiei patologice si imunologiei.
Dar prestigiosul medic si profesor a avut si o sustinuta activitate organizatorica in plan profesional, la numai 39 de ani ocupand functia de ministru adjunct la Ministerul Sanatatii, apoi director al Institutului “Victor Babes” si al Institutului Medico-Legal “Mina Minovici”, membru titular si vicepresedinte al Academiei de Stiinte Medicale. In anul 1990, la propunerea Consiliului Stiintific al Institutului “Victor Babes” a fost propus post mortem si ales in unanimitate membru al Academiei Romane.
Regretabil este insa ca un astfel de om care in timpul vietii a insemnat ceva pentru Romania este inclus post-mortem, intr- un subsol jenant de pagina de ziar, intre… laureatii Premiului Nobel pentru Pace, in anul 1985. Despre ce este vorba?
Intr-adevar, profesorul Ioan Moraru a reprezentat ani buni Romania la Organizatia Mondiala a Sanatatii, unde a fost la un moment dat chiar vice-presedinte al Comitetului Executiv. La fel de onorant este si faptul ca, impreuna cu alti oameni de stiinta din mai multe tari, a infiintat, in 1981, “International Physicians for the Prevention of Nuclear War” , care intocmea remarcabile rapoarte stiintifice anuale asupra consecintelor unui razboi nuclear. In anul 1985, aceasta organizatie este distinsa cu Premiul Nobel pentru Pace tocmai pentru sustinuta activitate de a demonstra, cu maxima rigoare stiintifica, uriasul pericol pentru planeta Pamant al unui dezastru nuclear.
Dar acest premiu nu a fost acordat unor persoane, ci organizatiei in intregul ei, cei doi copresedinti, B.Lown (SUA) si M.Kuzin (URSS), doar reprezentand organizatia “Fizicienii internationali pentru prevenirea razboiului nuclear” , care figureaza singura, in anul 1985, pe lista de onoare a organizatiilor distinse cu acest prestigios premiu. Iar traducerea “International Physicians…” prin sintagma “Medicii lumii…” este cel putin ridicola, ca si amestecul numelui lui Ceausescu in aceasta premiere. Oricat era de absurd dictatorul, chiar fizician de renume mondial nu se credea… In ce-i priveste pe rusi (inclusiv din fosta URSS), Premiul Nobel pentru Pace l-au primit nominal doar Andrei Saharov, in 1975, si Mihail Gorbaciov, in 1990, si nicidecum M.Kuzin. Si nici SUA nu are nici un premiant Nobel cu numele Bernard Lown. Cum sa crezi si sa afirmi public ca i s-ar fi conferit romanului Ioan Moraru, un astfel de premiu, ca membru al unei organizatii laureate Nobel, chiar daca s-a numarat printre initiatorii ei? Iar in 1985 ar fi fost practic imposibil sa fie tainuit in Romania asa ceva, oricat de feroce ar fi fost temuta Securitate… Nici n-ar fi dat bine. Pana si la mitingurile impotriva imperilistilor americani, unul din sloganuri nu era… “Pace si Militie”, ci, dimpotriva… “Pace si Securitate”!
D.D.Rujan
