Cum inveti cainele sa latre
Fiind inceputa campania electorala pentru prezidentiale, peste tot – unde e si unde nu e voie – au aparut afisele. Cum fiecare formatiune politica isi are candidatul ei, apare chipul acestuia, apoi sloganul electoral si inca alte inscrisuri, mai subtile sau mai din topor. De obicei se remarca ultimele.
In context, a aparut si afisul cu chipul candidatului Traian Basescu, din partea PD-L. Il stim cu totii ce moaca tuflita are, ca asa este de la natura. Iar privirea de sarpe veninos nu-i infrumuseteaza trasaturile, ba din contra, ii intareste fizionomia de guzgan.
Pe de alta parte, daca te uiti mai atent, ai impresia ca stai oarecum si in fata lui Kermit, vestitul broscoi din desenele animate.
Per total insa, imaginea ramane deplorabila, si nu este de mirare de ce marile cancelarii l-au ignorat pe Traian Basescu.
Un deputat PSD, cu cerul gurii probabil mai negru, a afirmat insa altceva. El sustine ca presedintele Basescu sperie copiii cu afisele de campanie.
E drept, campania electorala este, prin definitie, o nesfarsita vanatoare a posibilelor vulnerabilitati ale adversarilor. Si astfel, un deputat PSD din Suceava a venit in faþa presei cu o noua perspectiva asupra afiselor lui Traian Basescu: sperie copiii, sustine social-democratul. „Mi-au spus parintii lor”, a completat el.
„Foarte multi oameni cu copii mici mi s-au plans ca afisele electorale ale lui Basescu sperie copiii. O persoana cu capul taiat, cu ochii bulbucati, cu mesaj antisistem sperie copii. Semnalez CNA sau OPC sau Biroul Electoral Central ca aceste mash-uri de mari dimensiuni sa fie afisate doar noaptea, cu patrat rosu, pentru ca sperie copiii”, a declarat Ion Catalin Nechifor, deputat PSD.
Personal as avea o alta parere, amintindu-mi de basmele romanilor. Tot omul, toata fiinta stramba, schiloada, urata, spana si ce mai vreti sa existe este conceputa drept personaj rau, nici macar cu puteri cinstite de zmeu sau de balaur, ci cu suflet mic si viclean, care nu te loveste decat pe la spate, dupa ce te-a imbalsamat in bunavointa.
Mai este ceva de spus?
Dan Bota
