Nanoparticule impotriva cancerului
O terapie impotriva cancerului pe baza de nanoparticule, care se comporta asemanator unor bombe inteligente, reusind sa treaca de bariera sistemului imunitar al organismului pentru a ataca doar tesutul tumoral, va fi testata pe pacienti voluntari in cursul anului viitor, in ceea ce se anunta un experiment de pionierat in domeniul medicinei, informeaza publicatia The Times.
Nanoparticulele ce ataca tesutul tumoral, ocolind sistemul imunitar al organismului, ar putea reprezenta in viitorul apropiat o eficienta terapie oncologica care sa nu prezinte efectele secundare ale chemoterapiei.
Experientele realizate pe animale au demonstrat ca aceasta forma de terapie poate duce la distrugerea totala a celulelor canceroase, fiind in acelasi timp mult mai bine tolerata de organism decat celelalte tipuri de terapii impotriva cancerului.
Un prim test de laborator pe pacienti umani urmeaza sa inceapa peste aproximativ un an, iar in cazul in care va avea succes, aceasta terapie ar putea fi folosita in mod curent peste cinci ani.
Desi aceasta terapie a fost gandita initial impotriva cancerului de prostata, ea ar putea fi extrem de eficienta si in cazul altor cancere manifestate prin tumori solide, asa cum este cancerul de san, cancerul pulmonar sau cel cerebral.
Nanoparticulele lovesc tintele cu precizie
”Avem in vedere dezvoltarea tehnologiei nanoparticulelor in domeniul medicinei si pentru tratarea maladiilor cardiovasculare, a inflamatiilor si chiar a bolilor infectioase”, a comentat Jeff Hrkach, vicepresedintele companiei BIND Biosciences, din Cambridge, Massachusetts, care testeaza folosirea nanoparticulelor impotriva cancerului.
Nanoparticulele, botezate BIND 014, sunt concepute pentru a raspunde la trei dintre principalele probleme de care se lovesc medicamentele obisnuite: ele vor ajunge exact la locul dorit in organism, vor fi eliberate incet in acel loc, de-a lungul mai multor zile si vor fi invizibile pentru sistemul imunitar al pacientului, care astfel nu se va activa pentru a le elimina.
Diametrul nanoparticulelor este de 1.000 de ori mai mic decat al unui fir de par, masurand doar aproximativ 100 de nanometri (1/10.000.000 metri). Acestea au fost concepute de prof. Robert Langer (Massachusetts Institute of Technology) si Omid Farokhzad (Harvard University) sa actioneze ca un curier special pentru medicamente comune folosite in chemoterapie, precum docetaxel sau Taxotere.
Astfel, molecule de docetaxel sunt inserate intr-o matrice realizata dintr-un polimer biodegradabil – acidul polilactic, care se autodistruge incet, de-a lungul mai multor zile, astfel incat moleculele de docetaxel sa fie eliberate gradual in zona afectata. O singura injectare cu nanoparticule ar avea astfel un efect mult mai indelungat.
Incarcatura de docetaxel a matricei este camuflata cu ajutorul unui glicol polietilenic, trecand astfel neobservata de sistemul imunitar al organismului. In administrarile normale de medicamente, o mare parte din moleculele acestora sunt recunoscute si distruse de sistemul imunitar al organismului, fiind nevoie de cresterea cantitatii de medicament introdusa in organism, astfel incat macar o parte sa ajunga sa-si faca efectul.
Elementul caracteristic final al acestei forme inovative de tratament este constituit de un sistem inteligent de ghidare spre locul afectat, reprezentat de asocierea cu o enzima speciala atasata de stratul extern al matricei ce contine moleculele de medicament. Aceste enzime pot fi concepute sa se ataseze de celulele canceroase, ghidandu-se dupa un antigen produs de membrana celulara a celulelor tumorale (PSMA in cazul cancerului de prostata). Doar dupa ce matricea va fi atasata de celulele canceroase, va fi eliberata gradual incarcatura de docetaxel.
Aceasta forma de tratament a fost testata cu succes pe culturi de celule ale cancerului de prostata, extrase de la pacienti si cultivate sub pielea cobailor. Experiemntele au demonstrat ca medicamentul actioneaza doar in zona tumorilor, reducandu-le dimensiunea pana la disparitia completa.
