Ce s-a vazut ieri la televizor
Era si normal ca principala intamplare a zilei de ieri, cea mai mediatizata, sa fie alegerile prezidentiale si acel referendum fara rost, insa devorator de bani publici.
Inafara de cifrele seci, in general exprimate in procente, au fost prezentate gramezi de secvente din care rezulta clar ca pe acolo mirosea a tentativa de incalcare a legilor electorale. Iar motivarea cusaturii cu ata alba era exprimata cu tupeu, in sensul ca asa au vrut respectivii, si ce daca, ei traiesc intr-o tara libera si voteaza unde vor.
M-am tot uitat si m-am minunat de coada de la Gara de Nord, de pilda, ca asta a tot fost data pe “sticla”. Daca in cursul diminetii coada parea inca rezonabila la sectia speciala organizata acolo, cu timpul aceasta a crescut ca dovleacul din poveste, ajutata si de modul greoi in care se ajungea in cabina de vot, dar si de incapatanarea multora de a vota, zor-nevoie, acolo. Si, din cate se pare, se statea la coada cu orele.
M-am uitat in mai multe randuri si cu tot mai mare atentie la oamenii care formau acea coada interminabila. Oameni de tot felul, de toate varstele si de ambele sexe. Erau insa, in general, persoane, ca stare sociala, pana la clasa medie. Motivele ca se aflau acolo, in Gara de Nord, erau diferite, multe insa, ca o concluzie, fiind acelasi: exercitarea dreptului la vot, pentru o viata mai buna.
Rahat cu perje, apropo dorinta apriga de a-si exercita dreptul! Babe si babute, cu basmale taranesti pe cap sau in cel mai bun caz la tol de cartier marginas, dar cu pretentii de cucoane pe acolo, aceeasi eticheta putandu-se aplica si multor barbati. Si mai ales multi tineri din aceia pe care nici in ruptul capului nu i-ai prinde la vreo coada, din aceia care, trei-patru sa fie undeva, ei tot in fata se baga, din aceia care sprijina peretii localurilor de cartier, pe unde sunt ei marii fanti.
Si la sectiile speciale de prin tara, din comune si sate, aceeasi poveste, doar decorul putin schimbat, iar mijloacele de transport cu care au ajuns acolo fiind autobuze, microbuze sau chiar turisme intesate cu tipi arzand de nerabdare sa-si exprime dreptul la vot si sa schimbe soarta tarii, de parca la ei acasa nu puteau sa o faca.
Scurtez rahatul pentru ca incepe sa puta. Si reusesc sa ma intreb: de unde prezenta asta extraordinar de mare pe la sectiile de vot speciale? De cand incapatanarea aceasta de a vota, cand cozile sunt imense? Caci in oricare alta parte – ca obiect al cozii – majoritatea ar fi renuntat sa-si piarda orele si ar fi plecat la treburi mai rezonabile. Nu cumva imboldul era dat si de – sau mai ales de – motivari materiale?
Dan Bota
