Povestea Bradului de Craciun
Atmosfera Craciunului nu poate fi simtita cu adevarat fara unul dintre obiectele ornamentale fundamentale ale acestuia: bradul de Craciun. Bradul este cel mai important element de decor al Craciunului. Fara el, sarbatorile parca nu ar mai avea acelasi farmec. Mirosul acela proaspat care iti imbie simturile, culoarea verde care te binedispune, bucuria impodobirii sale an de an impreuna cu cei dragi si cadourile pe care le desfaci cu emotie sub brad, te relaxeaza, te binedispun si te ajuta sa intri in adevaratul spirit al Craciunului.
Impodobirea Pomului de Craciun a patruns din Alsacia in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea, precum si in Tarile de Jos, Spania, Italia, Elvetia. Tot pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, aceasta datina se intalneste in casele nemtilor din orasele romanesti si apoi se raspandeste pe cuprinsul tarii, odata cu cantecul bradului „O, Tannenbaum!” (O, brad faimos!) Obiceiul bradului de Craciun s-a raspandit apoi cu repeziciune in randul clasei de mijloc si al clasei muncitoare, precum si in coloniile britanice de la acea vreme. Brazii de Craciun sunt decorati de secole cu mere rosii, prajiturele si lumanari.
Matin Luther a fost primul care a ornat bradul de Craciun cu ajutorul lumanarilor. Ideea i-a venit de la reflectarea luminii stelelor printre ramurile unui brad.
Simbolistica bradului de Craciun este extrem de interesanta cu atat mai mult cu cat originea lui dateaza din timpuri precrestine. Unii vad in brad o reprezentare a “Arborelui Lumii” (din vechiul cult al arborilor), altii il considera o referire directa la “Arborele Paradisului”, impodobit cu mere de un rosu aprins, care amintesc de pacatele comise de primii oameni, inainte de alungarea lor din Rai.
Bradul are o simbolistica aparte si in procesiunile funerare, aparand ca obiect deosebit de important in timpul inmormantarilor.
La moartea unui tanar inca necasatorit se mai pastreaza si astazi ritualul impodobirii unui brad (eventual chiar bradul-frate daruit la nastere), care se pune pe mormantul celui decedat, pentru a trece impreuna in lumea de apoi. In cazul cand murea un localnic, plecat departe de casa, se obisnuia o procesiune speciala de inmormantare, in care sicriul ce se ingropa avea, in interior, un brad in locul celui disparut.
Bradul vesnic verde de Craciun este un simbol al vietii oferite de Domnul Hristos, „Darul suprem al lui Dumnezeu pentru omenire”, spune Papa Ioan Paul al II-lea.
Bradul veritabil este preferat in defavoarea altor conifere, cum ar fi, spre exemplu, molidul.
De obicei, se evita crengile de molid, pentru ca acesta, spune traditia, a fost blestemat de Hristos; cuiele care i-au fost batute in mainile si picioarele Mantuitorului ar fi fost din molid. De aceea este noduros si nu aduce noroc.
Varfurile bradului de Craciun in forma de stea simbolizeaza noroc si realizarea tuturor visurilor.
Steaua are o semnificatie religioasa, amintind de cea care a aparut pe cer la nasterea lui Isus.
