San Petru de iarna – patronul lupilor
La data de 16 ianuarie este sarbatorit San Petru de iarna, aceasta zi fiind socotita drept mijlocul iernii si prielnica pentru culesul plantelor de leac.
Tot la aceasta data este un moment propice pentru a afla care vor fi conditiile meteo in anul care tocmai a inceput. Semnele cerului in luna ianuarie nu pot da gres cu atat mai mult cu cat exista obiceiul de a se inchina o jertfa de incuviintare oferita divinitatii.
Putini mai stiu ca dupa vestitele sarbatori de iarna urmeaza in sate o adevarata pleiada de alte zile ce se „tin” pentru alungarea raului din trup, case si de pe campuri. In unele sate, nu meteorologii sunt stapanii vremii, ci taranii care stiu a descoase si sarbatori vechile zile.
Asadar, la mijlocul lui ianuarie, Sanpetrul Lupilor este cel care vesteste inmuierea frigului si primele semne ale primaverii.
Motivul pentru care aceasta sarbatoare este inchinata unei jivini a padurii isi are explicatia in mentalul colectiv popular.
„Sanpetrul Lupilor” in 16 ianuarie si „Ziua Ursului” la 2 februarie sunt sarbatori care, spun etnologii, s-au nascut din necesitatea de a venera si imblanzi dusmanul inzestrat de natura cu o putere superioara.
Sanpetrul Lupilor este o sarbatoare sacra care se tine pentru ca lupul sa nu faca pagube, iar oamenii sa fie aparati de boli, arsuri si daunatori. In 16 ianuarie, intregul satul stie ca: “nu se impunge, nu se toarce, nu se sfredeleste, nu se piaptana, nu se imprumuta, nu se da din casa”. Ba mai mult, nu ai voie nici sa scoti gunoiul sau cenusa din casa pentru ca “se prasesc lupii”. De fapt, nimeni nu are voie nici macar sa pronunte numele lupului pentru a nu invoca animalul.
San Petru este vazut ca o zeitate care, in aceasta zi speciala, se ingrijeste de hrana lupilor care se afla sub stapanirea sa. Legenda spune ca acesta vine la miezul noptii in mijlocul padurii pe un cal alb si aduce fiecarui lup prada cuvenita pentru intreg anul in functie de ceea ce merita. Prada pe care acestia o primesc in dar poate fi: un miel, o oaie, o caprioara si chiar cate un om. Indiferent daca se satura sau nu, lupii sunt nevoiti sa se multumeasca cu ce primesc.
