Pusc(ulit)a si cureaua larga
Paradoxul concedierilor masive operate de Guvernul Boc pentru a reduce cheltuielile cu salariile este ca retributiile monstruoase incasate de profitorii sistemului de salarizare romanesc par sa creasca proportional. Cu cat Boc taie mai abitir dintr-o parte, cu atat dospeste mai mult in cealalta. Cu cat raman mai multi oameni pe drumuri, cu atat se rotunjeste mai frumos leafa privilegiatilor, pe care presa i-a dibuit taman in perioada de criza pe care o depasim. Sinecurile exagerat de bine platite exista de 20 de ani, dar au iesit la iveala doar acum, pentru a face un contrast grotesc cu subtirimea plicurilor incasate de lefegiii de rand de la stat. Asa se face ca in fiecare zi se mai deconspira cate un sir nesimtit de zerouri pe care sincuristii infipti in posturile cu pricina le vad rostogolindu-li-se in conturi la fiecare zi de salariu. Unde mai pui ca grosul partidului sau elitele politice inca nerasplatite pentru merite in reusita alegerilor scrasnesc din dinti, frustrati ca niste insi pe care nici nu i-au vazut prin zona in momentele cand partidul se mobiliza electoral se vad conectati la asa ugere grase.
In ciuda nedreptatilor resimtite in organigramele de partid, partea buna din intreaga deconspirare salariala pe care o fac media in aceasta perioada este ca adevarurile contabilicesti trebuiau puse pe tapet la vremurile de criza pe care le traim. Nu poti trimite in somaj sute de mii de bugetari si proteja in acelasi timp salariile astronomice ale bugetarilor de lux, fara a da socoteala, daca nu in fata electoratului, macar la sedintele de partid. Unde membrii revoltati nu intreaba, ce-i drept, cum e posibil sa existe salariile astea in sistem ci, mai degraba, de ce nu sunt ei cei care le incaseaza.
Cum cracnelile devin tot mai sonore, Cabinetul Boc trebuie sa se decida daca ii mentin pe indivizi in posturi sau da in vileag metoda prin care ani la randul partidele si-au plantat protejatii pentru a sifona, probabil, parte din lefurile uriase pentru pusculita de partid.
Varfurile puterii au toate motivele sa se simta la randul lor nedreptatiti. De ce, isi vor fi spunand pedelistii, schema trebuie sa se opreasca tocmai la ei, dupa ce a functionat impecabil guvernari de-a randul, fara ca cineva sa se scandalizeze pe teme salariilor SF incasate de bugetarii cu trei perechi de lefuri? Acelasi sentiment de neimplinire ii macina si in privinta sefiei deconcentratelor. Ca sa-si unga oamenii de incredere in posturi, potrivit traditiei impamantenite in politica mioritica, i-au indepartat pe predecesori, conform aceluiasi obicei al pamantului. Proaspat mazilitii si-au gasit, insa, dreptatea in justitie, iar statul plateste din aceiasi bani putini pe care ii are cate trei sefi pe un post, dupa ce Curtea Constitutionala le-a dat castig de cauza demisilor politic.
Premierul Boc poate sa cante in continuare refrenul atat de drag „Pusca si cureaua lata/Ce sporuri si salarii aveati odata!” in timp ce se bate satisfacut peste chimirul personal. Dupa ce bugetarii de rand au strans-o pana la ultima gaura, cureaua inca atarna peste burtile sinecuristilor. Vasazica, e larga, nu e lata. Ce mai, e groasa rau!
Vifor Rotar
