Puric, artistul dupa care te scarpini in constiinta
Dan Puric rascoleste, de ceva vreme, insectarul mentalitatilor romanesti, asa cum nimeni n-a mai facut-o de mult si intr-un fel care nu seamana deloc cu discursurile altor inseminatori de sentimente religioase. Omul e inzestrat, pur si simplu cu har. Duhovnicesc, ar spune unii, care se grabesc sa-l anexeze pe regizorul, dansatorul, scenaristul si artistul Dan Puric zonei religioase ortodoxe, unde ce-i drept il poarta pasii pe care eram obisnuiti sa-i vedem pana acum succedandu-se intr-o cinetica demna de Fred Astaire in spectacole de dans si pantomima. Colegii carcotasi au spus chiar despre Puric ca a intrat intr-o pasa mistica, in care li se intampla deseori sa esueze artistilor, care isi revin apoi repede si reintra in matca indeletnicirilor terestre.
Puric nu pare sa-si revina prea curand – si ar fi si pacat s-o faca – din zona crestinismului ortodox in care se misca cu o eruditie pe masura elegantei cu care bate step si mimeaza in spectacole. Are un discurs fermecator, pe care i l-ar invidia orice prelat ce jinduieste sa comunice cat mai convingator enoriasilor cuvantul lui Dumnezeu. Puric o face insa din zona privilegiata a artistului, care nu are a se teme de canoane ori ascultari bisericesti pentru a-si modula devotiunea in predici, conferinte ori seminarii cu o fantastica audienta la public.
Tot carcotasii ar putea spune ca delirul verbal cu infuzii mistice pe care il practica Puric in ultima vreme este un reflex de compensatie pentru arta muta pe care o profeseaza. Ar fi o rautate gratuita, chiar daca poate parea curioasa explozia locutorie ortodoxa la care se deda artistul Puric in fata unui public din ce in ce mai numeros si mai avid sa-l asculte.
Despre e vorbeste, in fond, Dan Puric, de a starnit atata freamat intr-o audienta nerabdatoare sa-l intalneasca dar si atata suspiciune in sanul breslei din care provine?
In primul rand, Puric nu pare sa vorbeasca, ci marturiseste, chiar daca genul acesta de confesiune misionara pare lotul oamenilor Bisericii. Puric marturiseste despre credinta in Dumnezeu dar si despre incredintarea ca neamul din care se trage trebuie sa se trezeasca din pacla in care rataceste si sa se reconecteze la sursele ombilicare ale ortodoxiei, pe care i le-au retezat vitregiile istoriei recente. Daca a tacut cat timp a dansat si a mizat exclusiv pe gestica in spectacolele sale, este absolut sigur ca Puric a citit consistent si cu mare folos si a frecventat, probabil, medii monastice si cercuri ortodoxe de slujitori ai Domnului ageri la minte si statornici in credinta. Mi-e greu sa cred ca avut o straluminare fulguranta, in urma careia s-a dumirit cum sta treaba cu religia. N-ar fi avut timp nici macar sa asimileze tezaurul de pilde, parabole si chiar anecdotica bisericeasca care i s-a sedimentat nu intr-o memorie nefiabila ci direct in suflet.
Va povestesc doar una din zecile pe care l-am auzit spunandu-le. Dumnezeu, ca un taran roman trudit – teribil ii place comparatia asta campestru-divina – se odihneste pe un petec de uscat din care se munceste sa zamisleasca Pamantul. In jur, apa cat vezi cu ochii. Din unde apare Satana care-l agraieste pe Dumnezeu: „Sa te-ajut si eu, fartate”. „Bine, nefartate – ar fi zis Domnul – adu si tu pamant din fundul marii, dar sa ma trezesti cand vrei sa cladesti, ca far’de de binecuvantarea mea, nimica nu se lipeste”. S-a scufundat Scaraotchi pana in fundul marii si s-antors cu lut din belsug. A gasit pe Domnul dormind – nu ca-n Parlament, ar zice Puric – si muscat de orgoliu, a vrut sa zideasca singur. Nimic nu se lipea, insa. De o mie de ori a coborat pe fundul marii si de o mie de ori a-ncercat sa cladeasca de unul singur, dar pamantul nu se lipea si pace. S-a gandit apoi sa-l ucida pe Dumnezeu in somn. L-a luat frumusel in brate, sa nu-l trezeasca si a-ncercat sa fuga cu El de-acolo. O lua-n sus, Pamantul crestea. Apuca-n jos, Uscatul crestea iar. Fugea la stanga, Pamantul se facea mai mare. Fugea la dreapta, crestea ne-ncetat.
Nu stia, Necuratul, ca facea semnul crucii.
Daca vreti sa ascultati un artist invesmantat intr-o rasa calugareasca imaginara, care nu se jeneaza sa-si sumeata poalele anteriului sa bata step prin istoria Ortodoxiei si printre citate lungi din Parintii Bisericii, din Tutea, Noica, Staniloae sau Nicolae Steihardt, Nae Ionescu ori Petre Pandrea, Dan Puric conferentiaza astazi despre iubire la Teatrul Sica Alexandrescu, de la orele 18.00.
Vifor Rotar
