Asteptand ceasul de apoi
Arhivele Securitatii sau hartoagele comuniste care consemneaza procese, anchete, marturii, delatiuni palide sau turnatorii grosiere si-au atras o faima sinistra. Care se perpetueaza si astazi, nu atat din pricina materialelor compromitatoare sau acuzatoare de care mustesc, ci mai ales din cauza intereselor si politicilor duplicitare care se fac in jurul lor. Institutul dedicat investigarii crimelor regimului comunist si cel al memoriei comunismului tocmai au fost comasate. Nu neaparat din ratiuni de eficienta administrativa ci – se spune – pentru a-l unge le sefia noii institutii astfel create pe Vladimir Tismaneanu. Politologul pe care multi il considera un produs ideologic comunistoid intr-un ambalaj democratic, dar care trebuia recompensat pentru redactarea materialelor ce au permis sefului statului, Traian Basescu, sa condamne comunismul ca regim in Romania. Cei demisi sau doar trasi discret pe dreapta – unul dintre ei intamplator brasovean,–Marius Oprea, numit in functie pe premierul de atunci Tariceanu – pentru a-i face loc lui Volodea au inceput in ziare demascari – deocamdata firave – ale masinatiei, care incepe sa-si intinda deja umbra asupra activitatilor institutiilor si sa compromita inca de pe-acum munca de cercetare a angajatilor.
Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii si-a terfelit de multisor renumele de institutie publica dedicata investigarii atingerilor cu comunismul si organului sau de represiune ale diverselor personaje publice. Gura bogata si schimonosita a lui Mircea Dinescu a adus, cred, serioase deservicii CNSAS, pe vremurile cand dadea din casa informatii decoltate inainte ca institutia sa se pronunte. Flecareala lui veninoasa deghizata in bune intentii a decredibilizat suficient munca de acolo cat sa intareasca opiniei publice credinta ca CNSAS este un paravan pentru reglari de conturi sau strangere institutionalizata de informatii impotriva unor personaje devenite incomode sau indezirabile.
Tenebrele din beciurile organismelor de buchisire a slovelor comuniste s-au luminat chiar de ziua martisorului. Dupa ce a institutia produs gretos de multa maculatura de delatiune, cercetatori de la CNSAS au dat, in Fondul Biblioteca al arhivei de la Popesti-Leordeni, peste un document infinit mai pretios decat tonele de rapoarte ingalbenite ale informatorilor sau ale ofiterilor de urmarire sau legatura. La 50 de la disparitie a fost sos la lumina manuscrisul unui roman al lui Dinu Pillat, pe care autorul si familia l-au crezut definitiv pierdut, dupa ce comunistii il confiscasera cu ocazia arestarii celebrului lot „Noica-Pillat”, o sinistra facatura juridica de decapitare a intelectualilor vremii, ostili regimului. La o jumatate de secol dupa pronuntarea sentintei la Tribunalul Bucuresti, prin care 29 de intelectuali – printre care Pillat, Noica, Nicu Steinhardt, Marietta Sadova, Alexandru Paleologu – erau azvarliti in temnite, manuscrisul romanului „Asteptand ceasul de apoi” iese la iveala. O izbanda luminoasa asupra negurii comuniste, intretinuta pe bani grei si la vremuri de democratie angajata in deconspirarea mizeriilor dejiste si staliniste.
Vifor Rotar
