Maresalul Ion Antonescu, Wilhelm Filderman si …
O scrisoare deschisa Ion Coja catre EUGEN SIMION
Scrisoare deschisa adresata domnului academician EUGEN SIMION
Stimate domnule academician Eugen Simion,
De multa vreme astept momentul potrivit ca sa va adresez randurile de mai jos. Am sperat totusi sa nu fie nevoie s-o fac. Acum sper ca ma veti intelege ca nu am incotro…
Sunt literalmente obligat sa va scriu si sa va solicit sa interveniti cu autoritatea dumneavoastra morala si intelectuala, civica, pentru a repune adevarul in drepturile sale. Am sperat, timp de aproape 20 de ani, sa nu fie nevoie sa va solicit interventia. Din pacate, aceasta interventie se impune, in numele acelor valori pe care stiu ca le respectati si le practicati dintotdeauna, atat in viata particulara, cat si, mai ales, in viata publica.
Este vorba de eroicii ani de dupa Decembrie 1989, cand cu totii eram mai deschisi unii fata de altii si mai ales fata de imperativele interesului comunitar, national. Cat a putut fiecare, ne-am implicat in evenimente si activitati a caror menire a fost mai ales serviciul public, efortul de a ameliora „starea natiunii”. Domnia voastra ati avut norocul sa va inzesteze bunul Dumnezeu cu calitati intelectuale exceptionale, pe care ati avut abnegatia si tenacitatea de a le pune integral in valoare, si ati facut lucruri cu totul si cu totul deosebite pentru „cresterea limbii romanesti si a Patriei cinstire”, pentru propasirea noastra spirituala, ca Neam, ca Țara…
In acest cadru situez intamplarea extraordinara prin care ati trecut la inceputul anilor 1990, cand l-ati cunoscut la Paris pe ultimul secretar particular al lui Wilhelm Filderman. Pentru cine nu stie, Wilhelm Filderman a fost presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania in vremea guvernarii maresalului Ion Antonescu. Wilhelm Filderman s-a stins din viata in 1959. Daca nu ma insel, fostul secretar al lui Filderman a dorit el insusi sa va cunoasca, v-a cautat ca sa va intalneasca in calitatea Dumneavoastra de membru al Academiei Romane, la acea data, daca nu ma insel, vicepresedinte al Academiei. Motivul pentru care v-a cautat era extrem de important, as zice chiar fascinant: acel domn era legatarul testamentar al celebrului Filderman – apreciat de unii ca „evreul cel mai important din Europa”, si in aceasta calitate pastra un document extrem de preþios: Jurnalul (sau Memoriile) lui Wilhelm Filderman, cu indicatia expresa si categorica din partea autorului ca acel document sa ajunga spre publicare in grija si proprietatea Academiei Romane de indata ce regimul comunist din Romania va fi abolit.
Stiu de la Dumneavoastra de aceasta poveste. Mi-aþi povestit cum v-ati intalnit la Paris cu persoana in cauza, cum ati discutat conditiile in care sa se faca pretiosul transfer, cum v-ati intors la Bucuresti si ati informat colegii din conducerea Academiei Romane despre acest caz exceptional, de maxima importanta pentru corecta re-scriere a istoriei Romaniei din perioada 1940-1944. Mai departe stiu, tot din relatarea Dumneavoastra, ca manuscrisul nu a mai ajuns la Bucuresti, la destinatarul stabilit de autor: Academia Romana, ci a fost ridicat „prin abuz” de persoane din structura statului Israel (agenti ai Mossadului?), de la locuinta fostului secretar al lui Filderman. La scurt timp dupa acest rapt ilegal si nelegitim, bietul om a si murit…
Nu am stiut niciodata numele fostului secretar. Mi l-ati spus, dar nu l-am retinut. Ar merita inscris in cartea de istorie, la capitolul Evrei binefacatori ai Neamului Romanesc! Am retinut insa detaliul – semn al destinului!, ca sotia respectivei persoane va este ruda si v-a fost si colega de facultate. Asa se explica, in parte, de ce Dumneavoastra si nu altul ati fost „ales” sa fiti invitat la discutii ca reprezentant al Academiei Romane.
Cu ani in urma, am cunoscut-o si eu in Țara pe amintita doamna, o profesoara de mare tinuta, la catedra de limba franceza.
In discutia pe care am avut-o atunci cu Dumneavoastra am cazut amandoi de acord asupra importantei exceptionale a documentului respectiv si asupra ilegalitatii si imoralitatii gestului penibil comis de autoritatile statului israelian… Abuzul inadmisibil al acestor autoritati creste in timp, pe masura ce timpul trece si pretiosul document nu este dat publicitatii. Personal ma tem ca acest document sa nu fie supus unei operatiuni de „cosmetizare”, adica de falsificare, asa cum s-a mai intamplat cu documente asemanatoare semnate de un Mihail Sebastian, un S. Jagendorf sau o Leone Blum…
Dupa stiinta mea, Dumneavoastra nu ati facut nicio referinta publica la aceasta nefericita intamplare. La prima vedere, unii ar putea sa va reproseze ca v-ati impacat cu aceasta situatie si nu ati facut nimic pentru recuperarea documentului. Nici Dumneavoastra si nici Academia Romana!
…Eu consider ca ati procedat totusi corect, in masura in care protestul dumneavoastra, in imediat, nu ar fi avut alta consecinta practica decat punerea Dumneavoastra „la index”, compromiterea sau chiar anularea sanselor de a reusi in proiectele atat de importante despre care numai Dumneavoastra stiati ca va asteaptau. V-a ajutat bunul Dumnezeu si ati reusit, in anii care au urmat, sa demarati si sa duceti pana la capat cateva initiative si idei de mare consistenta culturala si spirituala. Ar fi fost o mare paguba pentru noi, romanii, daca aceste proiecte ramaneau la stadiul de intentii interesante… Ca atatea alte proiecte romanesti.
Am considerat ca numai Dumneavoastra aveati voie si puteati decide cel mai bine momentul in care sa interveniti public in problema „Testamentului” lui Filderman, sustras propriu zis din averea si patrimoniul Academiei Romane. Și sunt convins ca, asa cum va cunosc, nu ati lasat la voia intamplarii soarta acelui document si ca, mai devreme sau mai tarziu, ati fi savarsit gestul potrivit pentru recuperarea pretiosului document la momentul pe care l-ati fi considerat cel mai potrivit. Din pacate sunt nevoit sa intervin, fara voia mea, in desfasurarea evenimentelor si sa va cer sa declansati mai devreme interventia Dumneavoastra lamuritoare pentru toata lumea.
Intre timp, de-a lungul anilor, din cate cunosc eu, despre existenta acestui manuscris, ajuns in arhiva si sub paza strasnica a Mossadului, au vorbit domnul Tesu Solomovici (intr-un articol din „Ziua”) si raposatul Jean Ancel, intr-o discutie cu domnul Gheorghe Buzatu. Nici Tesu Solomovici si nici Jean Ancel nu au avut permisiunea sa studieze manuscrisul respectiv. Eu am pomenit in mai multe randuri de existenta acestui document, de cateva ori amintindu-va si pe Dumneavoastra ca martor al existentei documentului. Nu stiu daca vi s-a cerut vreodata confirmarea spuselor mele…
Sunt nevoit sa va cer eu, hic et nunc, aceasta confirmare! Și iata de ce:
In ziua de 24 februarie a.c. am fost convocat la Judecatoria sectorului 1, dosar 18066/299/2009, pentru a raspunde unor acuzatii ce mi-au fost aduse de Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania (F.C.E.R.) si de Asociatia Evreilor Romani Victime ale Holocaustului (A.E.R.V.H.). Iar in zilele urmatoare trebuie sa ma prezint la poliþie si la Parchet pentru a raspunde altor reclamaþii, ale acelorasi ONG-uri. Acuzatiile aduse de cele doua institutii privesc o serie de texte in care eu am afirmat (1) ca se exagereaza numarul evreilor victime ale politicii maresalului Ion Antonescu, si (2) ca se impune o reconstituire corecta a faptelor si evenimentelor din acei ani, deoarece versiunea prezentata in textele oficiale, in manuale etc., este falsa, contrazisa de fapte binecunoscute. Am invocat in textele mele marturia unor evrei dintre cei mai reprezentativi din anii aceia, printre care si Wilhelm Filderman, omul care a cunoscut cel mai bine adevarul despre situatia evreilor din Romania. Textele mele deseori s-au referit si la manuscrisul ramas de la Filderman, care, in loc sa ajunga la destinatar, la Academia Romana, a fost literalmente furat si ascuns de autoritatile israelite, impiedicat sa intre in circuitul de documente istorice. Am considerat intotdeauna ca manevra inadmisibila a statului Israel de a ascunde marturia lui Wilhelm Filderman poate fi considerata o dovada ca versiunea oficiala asupra guvernarii maresalului Ion Antonescu nu corespunde adevarului. O dovada clara, irefutabila a faptului ca in Romania nu a fost vreodata genocid sau holocaust!
Va aduc astfel la cunostinta, domnule academician Eugen Simion, ca in procesele care mi s-au intentat, eu, pentru a dovedi nevinovatia parintilor nostri acuzati de cea mai josnica crima, voi cere in mod oficial marturia Dumneavoastra. Voi cere instantei sa va cheme la bara ca martor. Iar ceea ce eu am a va cere va fi numai atat: sa relatati imprejurarile prin care manuscrisul adresat de Wilhelm Filderman spre publicare Academiei Romane nu a mai ajuns la destinatie, n-a mai intrat in patrimoniul Academiei Romane.
Sunt convins ca nu-mi veti lua in nume de rau aceasta respectuoasa solicitare, desi cunosc bine si am eu insumi oroare de disconfortul oricarui contact cu justitia, fie si in postura „minima” de martor. Efectiv nu am insa incotro!…
Daca era dupa mine, probabil ca as fi amanat sine die sa va solicit interventia aceasta.
Pentru bunele relatii cu Celalalt, cateodata aflarea adevarului mai poate fi amanata. Am fost dispus la aceasta amanare, convins ca plata Domnului pentru faptele noastre este mai importanta decat justitia omeneasca. Nu port nicio vina pentru lipsa de masura a celor care ma cheama in judecata. A lor este vina pentru „deranjul” pe care marturia Dumneavoastra s-ar putea sa-l provoace unor persoane cu care aveti, sunt convins, relatiile cele mai firesti, de prietenie si aleasa colegialitate. Va urez din tot sufletul ca trainicia acestor relatii sa nu aiba nimic de suferit. Caci nimeni nu va poate reprosa relatarea corecta in Justitie, sub juramint, a unei situatii, a unor imprejurari pentru care nu aveti nicio vina ca s-au produs in viata noastra! Cine ar putea sa va reproseze ceva pentru marturia pe care o veti depune, atata vreme cat vreme de douazeci de ani ati evitat s-o faceti, asteptand momentul cand dezvaluirea Dumneavoastra ar fi avut efecte neplacute minime?! Momentul, daca este nepotrivit, l-au ales altii!
Nu le va conveni adversarilor mei marturia Dumneavoastra? Ar fi trebuit sa aiba inteligenta sa priceapa ca adevarul nu poate fi ascuns la nesfarsit. Și ca in postura de sustinator al neadevarului este recomandat „sa nu faci valuri…” Dorinta lor nesabuita de a face caz public zgomotos mediatizat din ranchiunele si antipatiile lor personale este greu de inteles. Daca ii va costa acest exces, ii va costa in limitele adevarului si ale justiþiei. Sper ca aceasta consolare este valabila si pentru niste profesionisti ai minciunii!…
Regret ca dupa atatia ani reiau in aceste conditii contactul cu Domnia Voastra. Daca era dupa mine, alegeam alte auspicii.
Cu sincera preþuire si colegialitate, aceeasi dintotdeauna,
Ion Coja
Bucuresti, 15 martie 2010
